Informatii

Cei 12 Pasi

1. Am admis că eram neputincioşi în faţa mâncării, că nu mai eram stăpâni pe viaţa noastră.

2. Am ajuns la credinţa că o Putere Superioară nouă înşine ne-ar putea reda sănătatea mintală.

3. Am hotărât să ne lăsăm voinţa şi viaţa în grija unui Dumnezeu aşa cum şi-L inchipuia fiecare dintre noi.

4. Am făcut fără teamă un inventar moral amănunţit al propriei persoane.

5. Am mărturisit lui Dumnezeu, nouă înşine şi altei fiinţe umane natura exactă a greşelilor noastre.

6. Am consimţit fără rezerve ca Dumnezeu să ne scape de toate aceste defecte de caracter.

7. Cu umilinţă, I-am cerut să ne îndepărteze defectele.

8. Am întocmit o listă cu toate persoanele cărora le-am făcut necazuri şi am consimţit să reparăm aceste rele.

9. Ne-am reparat greşelile direct faţă de acele persoane, acolo unde a fost cu putinţă, dar nu şi atunci când le-am fi putut face vreun rău lor sau altora.

10. Ne-am continuat inventarul personal şi ne-am recunoscut greşelile, de îndată ce ne-am dat seama de ele.

11. Am căutat, prin rugăciune şi meditaţie, să ne întărim contactul conştient cu Dumnezeu aşa cum şi-L inchipuia fiecare dintre noi, cerându-i doar să ne arate voia Lui în ceea ne priveşte şi să ne dea puterea s-o împlinim.

 12. După ce am trăit o trezire spirituală ca rezultat al acestor paşi, am încercat să transmitem acest mesaj altor persoane cu tulburări alimentare şi să punem în aplicare aceste principii în toate domeniile vieţii noastre.

Pasul I

Am admis ca eram neputinciosi in fata tulburarilor de alimentatie – si ca viata noastra a devenit imposibil de gestionat.

“Noi” incepem aceasta calatorie individual, dar asta nu inseammana ca suntem singuri. Nu conteaza cat de bizare au fost unele dintre modelele noastre comportamentale, putem fi siguri ca si alcineva, la un moment dat, a facut exact acelasi lucru. Tulburarile de alimentatie nu reprezinta o noutate, si multi dintre noi, intr-adevar au avut poate un comportament foarte ciudat. Dar nu sunteti singuri. Cu totii ne simtim vinovati sau rusinati la un moment dat. Vorbind cu altii care inteleg exact prin ceea ce trecem, dobandim increderea de a ne explora secretele noastre cele mai infricosatoare si ne ajuta totodata sa ne confruntam cu sentimente care ne-au impiedicat sa fim sinceri cu noi insine ani la rand. Noi nu putem schimba (nu acceptam cine suntem) nimic pana cand nu accepti cine esti si situatia in care te aflii. Poti afla cu adevarat cine esti doar fiind sincer cu tine insuti dar si cu ceilalti.

“A admite” inseamna sa fii cinstit. A admite ceva inseamna sa acceptam acel lucru ca fiind real si sa ne asumam responsabilitatea pentru rolul nostru exact asa cum este. Prin asumarea responsabilitatii, incepem sa ne confruntam cu realitatea, in cazul nostru  aceea ca avem o tulburare de alimentatie. Abia atunci incepe procesul de vindecare.

A admite ca “noi eram neputinciosi in fata tulburarii de alimentatie cu care ne confruntam” este foarte greu la inceput pentru foarte multi dintre noi. Admiterea acestei “neputinte” are conotatii diferite pentru fiecare dintre noi: Incerci prea tare sa invingi, lucru care te epuizeaza? Iti lipseste consecventa? Te lasi coplesit de unele situatii si emotii? Esti confuz datorita  anumitor nevoi pe care le gasesti contradictorii? Aluneci inapoi la vechile obiceiuri la prima dificultate ivita? Oricare dintre aceste intrebari in realitate sunt expresii ale neputintei.

Admitand aceasta neputinta inseamna exact sa constientizam ca modul in care procedam este gresit. Asa ca nu ajuta la nimic sa facem “mai mult” sau mai “din greu”. Trebuie sa gasim alternative. Si mai ales trebuie sa facem loc in inimile si gandirea noastra acestor alternative. Admitand aceasta neputinta, curatam de fapt calea pentru lucrurile noi care ni se vor intampla. Vom examina si reevalua metodele noastre si observam ceea ce functioneaza sau nu. Si asta poate parea destul de infricosator la inceput ( cu atat mai mult cu cat judecatile dure si nemiloase sunt o parte a acestei boli de care suferim)

                

Acceptarea neputintei NU inseamna....

Imbratisarea unei anumite religii, sistem filozofic sau a opiniei unui sponsor.

.....Renuntam pentru ca ne dam seama ca nu are nici un rost ceea ce facem.

.....Evitarea responsabilitatii pentru actiunile noastre.

.... A te ascunde in spatele fricii si dispretului de sine.

.....Sa consideram fara nici o valoare viata noastra actuala.

.....Sa ii ignoram pe ceilalti oameni sau nevoile noastre.

Acceptarea neputintei INSEAMNA:

........Acceptarea pozitiei in care ne aflam in acest moment al vietii noastre ( si in nici un caz sa ne gasim scuze, sau sa spunem ca “nu e dracul chiar atat de negru” sau ca grijile celor care tin la noi sunt exagerate)

........Acceptarea propriilor emotii ( Cunoasterea sentimentelor noastre ne ajuta in a gasii puncte de sprijin concrete in dezvoltarea unei adaptari sanatoase)

........Acceptarea momentelor de auto-dezgust dar totodata si acceptarea faptului ca nu suntem perfecti.

........Acceptarea ca uneori, asteptarile noastre pot fi dezamagite, dar asta este o parte normala a vietii de zi cu zi.( Sa invatam sa gasim umorul si ideile pozitive in tot ce ne inconjoara)

........Sa acceptam ca orice am gandi sau simti astazi, in curand se va schimba. Viata se misca repede, si noi odata cu ea.

Confruntarea cu propria noastra neputinta poate fi dureroasa, umilitoare, chiar devastanta uneori. In unele momente intr-adevar poate fi foarte incomod. Am invatat din propria experienta ca uneori cresterea temporara a disconfortului, poate aduce cu sine vindecare si liniste interioara. Trebuie sa avem rabdare cu noi insine. Fiecare zi la timpul ei! (We take it one day at a time).

Unora dintre noi le este greu sa admita aceasta neputiinta. Accepta-ti fricile, dar nu le lasa sa-ti conduca viata.

Atunci cand suntem sinceri cu privire la esecurile noastre, castigam puterea de a ne ridica si de a ne indrepta din nou pasii pe drumul spre recuperare. Adevarul ne elibereaza.

Este si viata ta greu de gestionat? Si ce anume inseamna asta?Oricat de bine gestionate si pline de scopuri precise ar arata din afara vietile noastre, totusi la nivelul nostru de perceptie, lucrurile nu stau asa de roz. Noi inca ne mai chinuim. Si chiar daca unii dintre noi nu au ajuns inca prin spitale, modul acesta de viata ne-a impiedicat totusi sa traim fericiti. Poate ca inca nu am pierdut un loc de munca, dar ne este totusi frica sa cautam vreodata unul nou. Poate de multe ori am refuzat sa calatorim, de teama de a iesi din rutina. Poate ca nu ne-am pierdut inca prietenii sau familiile, dar noi stim ca nu intodeauna am fost sinceri cu ei, si de multe ori nu am acceptat sprijinul si compasiunea lor. Poate ca inca nu ne-am pierdut sanatatea, dar am riscat de multe ori chiar la limita.

Noi toti am ajuns la TAA sau pe diferite site-uri in cautare de ceva. Cautam de fapt o scapare, sau poate un mod mai bun de viata. Cine stie, poate cineva a reusit sa ne convinga sa venim aici. Dar nu mai conteaza cine sau ce ne-a adus aici, pentru ca simtim, undeva in noi, ca ne lipseste ceva.

Pasul Unu ne incurajaza sa privim faptele. In loc de a incerca sa ne gestionam viata pentru a se potrivi unor asteptari nerealiste, mai bine facem un pas in spate si aruncam o privire mai atenta la ceea ce ni se intampla. In loc sa cautam tot felul de trucuri de a evita durerea, ne vom hotara sa traim viata exact asa cum este. Si asta include sa ne permitem sa experimentam si durerea dar si bucuria, cat si tot ceea ce se afla intre. Responsabilitatea pentru recuperarea noastra ne apartine in exclusivitate. Trebuie sa fim mai induglenti cu noi insine si sa avem rabdare, poate mai multa ca niciodata. Si asta e mai usor fiind ajutati. Un ajutor profesionist sau din partea grupului.

Pasul unu este un prim pas intr-o lunga calatorie cu scopul de a afla cine suntem cu adevarat.

Diferite pareri ale membrilor TAA cu privire la de Pasul Unu

“In primul rand, cred ca aceasta e una dintre cele mai dificile etape.Este atat de multa negare incat risti sa ramai cramponat in situatia in care te aflii. Suntem capabili, intr-adevar, sa ne auto-convingem si noi dar sa-i convingem adesea si pe altii ca totul este bine, cel putin macar pentru o perioada. Pentru unii dintre noi, realitatea s-ar putea sa fi fost OK pt o anumita perioada, dar in cele din urma erupe si reuseste sa distruga mciul nostru univers si senzatia de siguranta si calm fals, intretinute cu atata grija.”

“Pasii constau in intelegerea problemelor noastre si gasirea totodata a puterii de a le solutiona. Insa, cu toate acestea mi-am petrecut anii intregi la Pasul Unu—nefiind in stare sa cred ca exista cu adevarat o solutie sau Pasul Zero-nefiind gata sa recunosc ca am fost intr-adevar blocat si am recazut din nou si din nou. Alte dati, neputiinta mea a fost atat de evidenta si consecintele atat de cumplite incat am refuzat din start ideea de a ma intoarce din nou la vechile tipare de gandire sau comportament. Calea de urmat a fiecaruia este diferita, la fel ca si experientele traite in incercarea de a o urma. Faptul ca nu mai putem fi stapani pe viata noastra este ceva ce trebuie tratat individual, dar intr-adevar putem gasi si impartasi unele similaritati cu altii care au trait acelasi lucru.

Dar, fiecare dintre noi isi defineste limitele diferit. Pentru unii, acestea pot reprezenta momentul cand esti surprins furand alimente dintr-un magazin. Pentru altii, poate fi cineva care merge la baie si gaseste un corp trist, cocosat peste toaleta. Unii ar putea considera ca limita este un drum pana la spital, la urgenta. Pentru mine personal, a fost acest ultim incident hotarator.Am realizat intr-o noapte ca daca nu actionez imediat, o sa mor. Atunci am simtit ca aceea era ultima mea noapte. A fost un sentiment oribil, si simteam cum imi pompa inima de la adrenalina acestei descoperiri. Atunci am ajuns la camera de garda la urgente, suferind de un dezechilibru electrolitic sever datorat anorexiei. In noaptea aia mi-am dat seama ca de fapt ca am incetat sa traiesc cu mult inante. “Viata” mea devenise de necontrolat, de fapt complet distrusa daca stau sa ma gandesc mai bine. Nu mai eram in stare sa functionez normal, sa lucrez, abia daca mai puteam gandi. Deci, ce fel de viata mai era si asta? Si mi-am mai dat seama si ca sunt total neputincios in fata acestei tulburari de alimentatie. Am incercat pe cont propri, dar am fost prins in ghearele acestei boli marsave si nu a mai rams nici un lucru pe care “eu” sa il mai pot face. Am capitulat. A fost un drum greu, dar refuz sa ma uit inapoi. Sunt deja de un an jumate in recuperare acum, si sunt constient ca asta nu s-ar fi intamplat, si nici eu nu as fi fost vreodata aici, daca nu imi recunosteam neputiinta si lipsa de control asupra proprie-mi vieti. Nu as fi reusit sa ajung pana aici in cadrul recuperarii, fara sprijinul colectiv sau fara Dumnezeu. Stiu ca nu sunt perfect, am dat-o-n bara, dar acum imi traiesc viata.”

„Eu vad Pasul Unu in contexte diferite. Ori de cate ori eram speriat, ma simteam de necontrolat sau blocat, atunci imi spuneam “O, mi-e teama ca m-am blocat. Dar, sunt cu adevarat blocat? Si daca pot afirma sincer, “Da, sunt blocat” am apelat la pasul unu. Asta nu inseamna ca sunt neputincios. Daca masina imi ramane blocata in nisip, motorul inca functioneaza. Si la fel si eu, nu sunt lipsit de putere, dar cu siguranta trebuie sa ma opresc, si sa stau sa ma gandesc in ce directie trebuie sa actionez. Daca eu nu stiu cum sa inversez directia in folosul meu, sau nu dispun de resursele necesare pentru a ma debloca, va trebui sa admit ca am nevoie de ajutor pentru a iesi din blocaj. De multe ori mi-am petrecut prea mult timp detaliind si elaborand nivelele slabiciunii mele. Si acum consider ca asta ne este necesar, si poate foarte usor divaga (abate) atentia de la pasii care au mai ramas. Daca pot admite ca sunt blocat, atunci de fapt sunt gata sa avansez. Dar asta nu inseamna ca nu vom mai lucra acest pas niciodata. Intr-un fel sau altul, il exersam in fiecare zi. Este o gresala sa credem ca putem lucra acest pas la perfectiune, sau cu cat ne chinuim mai mult la el, il va face sa dureze vesnic.  Doar admit ca sufar si ca nu stiu ce sa fac in continuare, si gata, am terminat.”

„Pentru mine, Primul Pas inseamna sa recunosc ca aceste tulburari de alimentatie nu sunt lipsite de nocivitate. Ele sunt ca o moarte pentru corpul, spiritul si sufletul nostru. Desi asta poate parea evident, totusi, chiar daca ma simt puternic si pe calea cea buna in recuperarea mea, sunt totusi momente cand tulburarea de alimentatie parca imi sopteste “E prea mult ceea ce faci, nu crezi ca ar trebui sa te mai domolesti putin?”

“Cea mai puternica experienta a mea legata de acest Prim Pas, a fost pe la varsta de nouasprezece ani, cand aproape era sa mor din cauza abuzului de laxative. Inima imi batea nebuneste intr-o aritmie ciudata, si pielea, cand o ciupeam, ramanea asa, exact in forma respectiva. Lucrurile s-au inrautatit si ajunsesem sa fiu terifiat. Daca muream, oamenii m-ar fi gasit gol si deshidratat, intr-o cada de baie, plin de fecale si cu o cutie de laxative in cosul de gunoi. Cu ultimele puteri, am reusit sa ma tarasc pana-n bucatarie, unde am dat pe gat pahar dupa pahar de lapte. Aritmia, slabiciunea si ameteala au inceput treptat sa se reduca. Asta a fost cu douazeci si unu de ani in urma. De atunci nu am mai luat vreun laxativ vreodata, si nici nu m-am mai gandit vreodata sa fac asta. Asta a fost pentru mine, un Prim Pas la care, cu adevarat m-am blocat. Dar acum sa nu credeti ca o experienta atat de extrema de viata este un lucru bun. Am trecut si prin alte situatii care iti pun viata in primejdie, si care n-au avut nici un impact asupra mea, si unele mai moderate, dar care totusi m-au motivat cu mult mai mult.Ceea ce a facut diferenta a fost exact modul in care am ales sa privesc aceste experiente. Uneori le-am luat in serios, si am ales realitatea, alteori, m-am refugiat in negare. Ancorarea in realitate iti da puteri, si iti livreaza o viata mult mai buna decat ceea ce ti-ai fi imaginat vreodata! Acum imi pare nespus de rau pentru ca mi-a luat atata timp sa realizez ca atitudinea si modul meu de a gandi sunt intr-adevar alegerile mele (desi conditionate de obiceiuri) si nu vreo boala cu care sunt terminal infestat. Acum sunt extrem de bucuros ca am reusit sa-mi construiesc un suport de sprijin, si ca pot imbratisa noi idei si metode comportamentale.”

“Una dintre definitiile nebuniei este sa incerci sa faci acelasi lucru de nenumarate ori, dar sa astepti rezultate diferite” Dependenta reprezinta credinta ca poti sa te intorci inapoi in timp, cand ai consumat prima data drogul respectiv, si te-ai simtit bine, fara nici un fel de consecinta negativa. In cazul tulburarilor alimentare, avem acelasi crez distorsionat: Ma autoconving, ca pot sa ma intorc in trecut, pe vremea cand eram copil, si am incercat prima mea dieta, am slabit si toti ceilalti ma priveau aprobator. Dar inclin sa uit la ce duce gandul asta. De atunci, anii au trecut, si nici o alta “dieta” nu a mai dus la nimic bun, ci din contra, doar la boala si lipsa controlului. In a face Primul Pas, imi reamintesc constant ca daca continui sa fac exact ceea ce faceam, voi avea parte exact de aceleasi rezultate, si anume aceasta tulburare allimentara a mea va avea aceleasi rezultate devastatoare. E clar ca de data asta nu va fi nimic diferit. Parca vad boala in spatele meu cum imi sopteste: “De data asta voi reusi, si voi fi cel mai slab, si atunci viata mea va fi perfecta si voi avea parte doar de fericire” Si asa imi remintesc, ca restrictiile alimentare impuse nu sunt de fapt o vindecare miraculoasa pentru sufletul meu. Din contra , ele pot avea doar doua rezultate; 1) as sfarsi din nou ca la inceput,sau 2) ma imbolnavesc si mor. Primul Pas inseamna sa relizezi ca tulburarile alimentare sunt de fapt o boala in sine. Pentru mult timp, am fost convins ca singura solutie pentru nesiguranta si temerile mele ar fi sa slabesc din ce in ce mai mult. Daca as reusi sa faca sta, toate celelalte ar fi la locul lor.Intr-un fel tulburarile de alimentatie si slabirea au fost unicul meu Dumnezeu. Credeam orbeste in ele. Speram ca ele sa-mi imbunatateasca viata. Primul Pas in recuperare consta in a privi tulburarile alimentare si slabirea cu price pret ca si niste probleme de surmontat pentru a-mi imbunatati viata intr-adevar. Tulburarea alimentara de care sufar se interpune vietii mele si a relatiei mele cu Dumnezeu.”

“Pentru a reusi cu adevarat in acest Prim Pas, consider eu ca e crucial sa realizam cat de dezastruoasa poate fi viata cand este condusa de o astfel de tulburare de alimentatie. Pasul unu pentru mine a insemnat sa-mi dau seama ca viata cu o problema de alimentatie, nu se mai poate numi viata”

“Lucrez la acesti Pasi in oricare dintre problemele majore ale vietii mele. Ori de cate ori ma simt lipsit de putere si viata mea este greu de controlat, pasul Unu ma ajuta sa reaprind o scanteie motivationala, ca sa pot avea puterea de a intrezari solutiile”

„Tulburarea de alimentatie imi spune ca este ok sa sar si peste masa asta. La fel imi spune si ca celorlalti oameni le pasa daca sunt cu cateva kilograme mai slab. Sau ca daca alerg de doua ori pe zi, o sa pierd x kilograme, ceea ce e ok, pentru ca sa pot manca in continuare. La fel tot “ea” imi spune si ca e bine sa fii bolnav, pentru ca astfel oamenii tind sa aiba grija de mine. Si asa se ajunge ca asta sa reprezinte o voce de sine statatoare, disociata de sinele meu. Si astfel, pot lucra la Pasul Unu in viata de zi cu zi, fara sa mai cred aceste promisiuni goale, si sa-mi zic, “Da , aceasta este Tulburarea Mea Alimentara”. Si nu este o voce rezonabila sau cu care pot negocia. Tot ceea ce vrea este sa ma vada mort.”

Exercitii specifice pentru Pasul Unu

Cum putem lucra Pasul Unu fara sa fi avut vreo experienta care sa ne fi pus viata in pericol? (De tinut minte totusi ca aceste experiente sfideaza moartea si pot avea consecinte dezastruoase). Prin admiterea sincera a ce cunoastem ca putem face, increderea ca am facut ceea ce trebuia facut, si de a trece la Pasul Doi. Ca si restul pasilor, o sa vedeti ca nu este nimic mistic si inexplicabil la Pasul Unu.

Acest pas, impreuna cu exercitiile care il insotesc, se refera mai mult la a admite cazul in care ne aflam, decat despre a impige limitele inainte. Ce lucruri (fericirea, sanatatea, relatiile interumane) ai sacrificat pana acum in viata doar in scopul de a-ti proteja tulburarea alimentara si vechile obiceiuri. Intrebarile urmatoare intentioneaza sa te ajute sa realizezi ce anume ti-a rapit de la viata tulburarea alimentara, si mai ales ceea ce a devenit viata ta datorita acesteia.

Raspunsurile tale sunt menite sa clarifice termeni pana acum ciudati ca “neputinta” si “de necontrolat”. Foloseste un jurnal Exploreaza-ti sentimentele din spatele acestei neputinte. Scrie repede si liber. Nu incerca sa editezi sau sa cenzurezi ceva. Incearca sa recitesti ceea ce ai scris, asa , peste o luna-doua. Desi poti face o treaba destul de buna cu acest Pas Unu intr-un timp relativ scurt, totusi te rog sa nu-ti petreci mai mult de o saptamana la el, chiar daca totusi nu ai reusit sa raspunzi la toate intrebarile tale pe cat de complex poate ai fi vrut. Daca esti la fel ca cei mai multi dintre noi, probabil esti destul de speriat in a face acest Pas. Dar iata o strategie: Citeste toate intrebarile pe cat de repede poti si apoi incearca sa iti acorzi un timp zilnic sa reflectezi la cate o singura intrebare. Apoi scrie repede ce raspuns ai gasit, in maxim zece minute, seara, la sfarsitul zilei. Si las-o asa. Incepe cu o noua intrebare ziua urmatoare, chiar daca raspunsul la precedenta nu te satisface intru totul. Nu te intoarce asupra primei intrebari. Este foarte ok sa fi imperfect

1. Fa-ti o lista cu amintirile tale legate de mancare, incepand de la o varsta cat mai frageda posibil, in orice ordine vrei tu. O sa vezi ca e uimitor cat de multe amintiri veti gasi, odata ce le-ai scris pe cele mai relevante. Nu aloca mai mult de o ora acestei activitati, pentru ca, de multe ori omul este tentat sa exagereze. Incearca sa vezi cat de multe poti pune pe foaie intr-o jumate de ora, sau chiar in douazeci de minute.

2. Cum ati incercat sa tineti sub control apetitul in trecut? Faceti o lista cu alimentele la care v-ati lacomit in trecut dar si cu cele de la care v-ati abtinut. Si din nou, nu alocati prea mult timp cu asta. Douazeci de mnute, hai sa zicem o ora sunt mai mult decat suficiente pentru asta, si daca reusiti in mai putin timp, cu atat mai bine.

3. V-ati promis voua insiva sau altora in trecut ca veti incerca sa nu mai folositi tulburarea de alimentatie ca pe o scuza? Ati incercat sa nu mai actionati conform acestei tulburari si nu ati reusit? Ati incercat de asemenea sa  reduceti manifestarrile acestei tulburari alimentare( de ex, “o sa vomez DOAR o singura data pe zi) si nu ati reusit?

4. V-ati lasat prada acestor tulburari de alimentatie cu toate ca acestea au avut consecinte negative grave in viata dvs? Si daca da, despre ce anume consecinte este vorba?

5. Ai facut macar o data vreun lucru, pe care daca l-ai fi putut opri, ai fi facut-o? Despre ce lucru anume este vorba? Faci aceste lucruri in mod obisnuit sau urmezi vreun model comportamental?

6. Faceti o lista cu toate lucrurile pe care le-ati pierdut sau care va lipsesc din cauza acestor tulburari alimentare, sau tot ce ati pierdut in viata in general asociat cu aceasta tulburare.

Ati raspuns la intrebarile de mai sus cu sinceritate? FELICITARI, in esenta ai absolvit Pasul Unu. Si va rog, nu taraganati, indreptati-va imediat spre Pasul Doi. Paul Unu, nu este un loc deosebit de bun pentru a va opri.

Daca cititi aceste randuri, e o dovada clara ca ati “facut” Pasul Unu in repetate randuri. Pasul Doi reprezinta un bilet spre o viata noua si plina de libertate. Si chiar daca nu va simtiti inca gata sa faceti Pasul Doi, totusi va sfatuiesc totusi sa-l incepeti. Chiar daca nu sunteti in totalitate siguri ca ati facut o treaba perfecta cu Pasul Unu, probabil ca veti “lucra” pasii acestia din nou: pasii sunt un foarte util instrument pentru a intelege si apoi rezolva problemele, ei sunt susceptibil de a deveni in curand parte din rutina ta de zi cu zi. Incheie socotelile deci cu Pasul Unu, si acum treci cu incredere la Pasul Doi.

Pasul II

Am ajuns la credinţa că o Putere Superioară nouă înşine ne-ar putea reda sănătatea mintală.

Ideea de “nebunie” ne face pe multi dintre noi sa ne gandim la oameni care sunt complet lipsiti de control. Nu suntem noi, corect? Uneori nu suntem lipsiti de control ci detinem controlul. Pare exagerat sa consideram ca avem un comportament „nebunesc”. O persoana nebuna nu este aceea care nu-si poate folosi mintea? Nu-i asa ca majoritatea dintre noi putem sa gandim logic? Poate ca uneori chiar gandim prea mult. Pe langa asta, ideea de „nebunie” poate crea viziuni de disperare. Suntem periculosi pentru noi insine sau pentru altii?

Ar trebui sa fim inchisi pentru totdeauna intr-o sectie de psihiatrie? Suntem poveri pentru societate? Daca admitem ca uneori ne purtam „nebuneste” inseamna ca ne declaram lipsiti de valoare (fara speranta)? Nu, nu inseamna asta. Totusi ar fi de ajutor sa ne examinam indeaproape ideile asupra „valorii”.

„Nebunia” poate insemna lucruri diferite. Poate ca ai nevoie de ajutor. Te-ai comportat irational datorita tulburarilor de alimentatie? Te-ai cantarit de mai multe ori pe zi? Te-ai simtit vreodata diferit legat de dimensiunile tale de la un moment la altul, acum bine si cateva minute ai tarziu cu o greutate grotesc de mare?

Compari compulsiv corpul tau cu altele? Esti obsedat de ce ar trebui sau nu sa mananci? Esti ingrozit de cresterea in greutate chiar si de la o singura imbucatura de mancare? „Nebuniile” tulburarilor alimentare se exprima in diferite moduri.

Cum putem opri gandirea „nebuneasca” sau comportamentul obisnuit? Cand incercam sa progresam prin vointa noastra, reintarim acele atitudini care au creat nefericirea noastra prezenta. Avem o problema?

Avem nevoie de un leac minune? Nu, nu avem o problema si nu avem nevoie de nici un leac minune. Ceea ce avem nevoie este o viziune asupra sanatatii mintale. Trebuie sa avem speranta. Trebuie sa credem ca putem sa invatam sa traim normal daca avem rabdare.

Ne straduim sa gasim acea normalitate de care nu stiam niciodata ca exista? Suntem „restaurati” la cei care eram si cum eram inainte de a ne pierde in obsesie? Nu conteaza. Mergem inainte. Acum. Gasim inspiratie. Uneori ne simtim descurajati. Uneori suntem plini de speranta. Continuam. Progresam, pas cu pas, spre o viata mai normala si mai echilibrata.

Nu merge sa inalturam partilor „rele” din personalitatea noastra, astfel incat sa ramana numai ce e „bun”. Nebunia nu dispare. Poate fi doar inlocuita cu ceva mai puternic. Cand suntem suprasolicitati, trebuie sa avem incredere ca vom fi bine chiar daca lucram mai putin.Atunci cand suntem speriati, s-ar putea sa avem nevoie de curaj sa ne infruntam temerile. Avem nevoie de claritate pentru a vedea ca de ceea ce en temem nu este chiar asa de inspaimantator.

Cand ne simtim prinsi intre optiuni diferite avem nevoie de puterea de a alege una si sa le lasam pe celelalte. Cand ne balansam intre extreme avem nevoie de echilibru. Toate aceste necesita timp si practica.

De aici vine ideea de Putere Superioara. Gasirea Puterii Superioare nu inseamna cautarea unui cult sau vreunui guru. Ne gasim ultimul adevar si ultima speranta prin practica(staruinta) noastra. Adevarul si speranta imprumutata de la altii sunt doar temporare. Oamenii buni (in persoana sau din carti) ajuta prin impartasirea experientei. Invatam sa ascultam. Aflam ce ni se aplica dandu-i o sansa. Unele lucruri functioneaza. Altele, nu. Luam ceea ce functioneaza si lasam restul.

O Putere Superioara ne sustine de-a lungul acestui proces, uneori dificil si dupa el. Pana la contruirea competentelor necesare, o Putere Superioara poate lucra pentru noi.  Dupa dobandirea acestor competente, Puterea noastra Superioara ne ajuta sa crestem in continuare. In acelasi timp o Putere Superioara ne ajuta sa ne iubim, chiar daca nu suntem perfecti, chiar daca nici ei nu sunt perfecti. Ceea ce acum este dificil devine din ce in ce mai usor de-a lungul timpului.

Conceptia noastra despre Puterea Superioara se schimba si creste cu noi. Este in ordine sa nu intelegem chiar tot. Ideile despre Puterea Superioara sunt la fel de multe ca si membrii TAA. Unii dintre membrii considera suportul grupului lor TAA ca fiind Puterea Superioara. Unii oameni considera ca Putere Superioara intelepciunea lor interioara si dorinta lor profunda de a se insanatosi. Altii considera ca Putere Superioara dragostea pe care o simt pentru prieteni si pentru familie. Puterea Superioara poate fi un set de obiceiuri si atitudini care iti dau o directie in viata.

Conceptul lasa loc pentru toate credintele si sistemele de valori. Acesta cuprinde orice spiritualitate si religie. Cand suntem activi in tulburarea noastra de alimentatie il utilizam ca Puterea noastra Superioara. Credea ccea ce este de necrezut. Aceste comportamente ofera putina pace adevarata si comfort. Multi dintre noi am fost in razboi cu mancarea si corpul nostru. Gasirea normalitatii inseamna dezvoltarea unei relatii diferite cu noi insine. Speranta creeaza pace.

Diferite experiente ale Pasului II ale membrilor TAA

„Prima oara a trebuit sa cred ca ceea ce faceam nu era chiar normal. Admiterea, in Pasul I, a faptului ca faceam lucruri imorale in mod obisnuit, mi-a conferit destul de multa munitie, dar totusi inca aveam foarte multe probleme cu ideea ca orice forta externa poate face orice ca de exemplu sa ma aduca la normalitate. Atunci, am realizat ca forta nu numai ca era inauntrul meu dar si oriunde in univers. Aceeasi forta care permite vietii sa existe si care ma lasa sa ma trezesc si sa vreau sa traiesc este forta in care am inceredere sa ma ajute sa infrunt, sa consider si ca ma port cu ce mi se arata in viata mea zilnica. Aceasta forta este mai mare decat mine dar sunt o parte din ea.”

Cand mi-am inceput recuperarea am fost extrem de infricosat. Ma agatam de faptul ca vreau sa fac viata sa se desfasoare asa cum vreau eu. Am trecut de la o extrema la alta. Intr-un moment ma simteam lipsit de valoare si vroiam sa ma ascund. In alte momente simteam sa eu stiu mai bine decat toti ceilalti. Apoi am incercat sa fortez, sa manipulez sau sa seduc oamenii sa faca ceea ce simteam eu ca trebuie facut. Ideea de smerenie obisnuia sa ma ingrozeasca. Cum putea renuntarea la a detine controlul sa ma ajute in problema mea de stima de sine scazuta? N-ar fi insemnat asta o infrangere totala? Nu ar fi insemnat asta distrugerea mea? Se pare ca atunci cand am renuntat la a detine controlul lucrurile au inceput sa se schimbe. A trebuit sa ma predau vietii in toata frumusetea ei infricosatoare. Aceasta a dat o sansa vietii sa ma reconstruiasca de la zero. Astazi pentru mine smerenia nu inseamna sa fiu tratat ca un pres. Inseamna sa cred ca nu am poza completa si avand credinta ca daca lucrurile nu merg asa cum vreau eu, va fi in ordine. Inseamna sa fiu deschis la surprize, lucruri de neimaginat si pe care nu le-as fi putut planui vreodata, pentru ca ele sunt cele mai frumoase cadouri pe care mi le-a daruit Viata.”

„Sentimentul care descrie cel mai bine experienta Pasului II: o constientizare ca sunt bine indiferent ce s-ar intampla”

„Ideea mea de normalitate  se refera la ceea ce stiu ca este adevarat si corect:

1) Stiind ca totul este bine cu universul indiferent de ceea ce se intampla in capul meu;

2) Stind ca ceea ce se intampla in capul meu – gandurile mele si sentimentele mele – sunt foarte importante in sensul ca asta imi modeleaza atitudinea, actiunile si interpretarile. In schimb acestea imi modeleaza viata. A fost deosebit de important pentru mine sa recunosc ca gandurile tuturor oamenilor sunt pline de erori majore de logica si ca erorile mele de gandire sunt:

a) sursa principala de discomfort si datorita careia ma simt mizerabil

b) sunt corectabile daca sunt infruntate, expuse si gandite intr-un mod constient

3) Stiind ca prin detectarea si corectarea erorilor viata mea si a celor din jurul meu devine repede mult mai fericita. Acest proces de gasire si eliminare rapida a erorilor este extrem de placuta si este o abilitate invatata lucrand pasii;

4) Stiind ca nimic nu este mai important in viata mea decat sa ma calmez in printr-o metoda sigura – ca cea a infruntarii si confruntarii cu problemele direct – cand apar mari probleme emotionale;

5) Stiind ca tot ce se cere pentru recastigarea calmului in situatii de tulburare emotionale este dorinta.”

„In fiecare noapte timp de cateva saptamani inainte de a fi spitalizat am pledat pentru puterea de a supravietui macar inca o zi, promitand lui Dumnezeu ca maine voi face mai bine. Stiam ca sunt pe moarte, totusi nu mi-am schimbat comportamentul, intotdeauna in asteptarea unui imbunatatiri. Privind in urma, realizez ca in acel punct in tulburarea mea alimentara chiar eram nebun. Experienta ta poate fi diferita; circumstantele nu sunt importante. Daca esti sincer in ceea ce priveste Pasul I, stii ca viata ta este greu de controlat si deci actiunile tale pot fi considerate nebunesti. Definirea Puterii mele Superioare nu a fost grea, din moment ce am avut intotdeuna o credinta puternica in Dumnezeu. Numai ca nu am vrut niciodata sa renunt la control.”

„Prima oara cand am ajuns la recuperare eram un ateu declarat. M-am razgandit cand am realizat ca ceream dovezi de neexistenta lui Dumnezeu si am stiut ca asta nu era logic posibil ca si in demonstrarea ca exista un Dumnezeu, asa ca mi-am schimbat parerea intr-una agnostica. Dupa un an de recuperare timp in care am luptat sa vad „din punctul de vedere al lui Dumnezeu” daca merit sau nu, a fost usor sa realizez ca eram in viata datorita unei forte inexplicabile – o forta vitala – care pare sa cuprinda toata lumea. Cand eram in periocol – chiar daca am realizat sau nu – am avut increderea in ceva si am reactionat aproape instantaneu in vederea evitarii mortii. Oare in ce am crezut in aceste momente de pericol extrem? Evident ca in ceva in care puteam sa cred din moment ce inca sunt aici. Am ajuns la concluzia ca undeva inauntrul meu este ceva care stie mai mult si este mult mai constient decat constiinta mea despre ceea ce este cu adevarat important. Inca nu stiu cum acesta se conecteaza cu energia vietii din univers si cu toata umanitatea, dar imi gasesc confortul in ideea ca se conecteaza sau cel putin se poate conecta. Cand ma relaxez si merg „cu valul” incercand sa-mi folosesc energia pentru a contribui la ceea ce cred eu ca este mai bun, si fiind recunoscator pentru oportunitatea de a face asta, sunt fericit si impacat. Probabil asta este tot ce am nevoie sa stiu despre Dumnezeu, si este de ajuns.”

Exercitiile Pasului II

Adu-ti aminte: Nu rebuie sa gasesti raspunsuri „perfecte”. Daca ceea ce faci tu nu pare „suficient de bun”, vorbeste „boala”. Relaxeaza-te. Este in regula. Gaseste bucuria in a te descoperi. Rabdarea si simtul umorului sunt de mare ajutor. Aceasta este o oportunitate de a le practica.

Urmatoarele intrebari te ajuta in explorarea Pasului II. Foloseste-le ca si sugestii pentru „calatorie”. Esti liber sa scri despre orice altceva iti vine in minte.

Inca esti un pic intimidat? Chiar nu esti singur! Iata o sugestie: treci prin intrebari repede, apoi reciteste si gandeste-te la un set de intrebari pe zi. Noteaza-ti raspunsurile intr-un caietel cand te gandesti la anumite chestii in timpul zilei sau noteaza-ti raspunsurile cat de repede poti in zece minute sau cincisprezece la sdfarsitul zilei. Daca vrei sa scri mai mult, foarte bine! Doar ca uneori, „mai mult” poate distorsiona realitatea  .Straduieste-te sa ramai calm atunci cand gandesti si scri.

Chiar daca nu esti incantat de munca ta, treci la alta intrebare a doua zi. Ai incredere ca Puterea ta Superioara iti va reamintiu de lucrurile la care trebuie sa te gandesti si mergi mai departe. Fi recunoscator ca inca poti sa gandesti si sa scri! Fi recunoascator ca poti fi satisfacut cu ami putin decat ceva perfect. Asa cum se zice: „Orice merita facut, merita facut imperfect!”

1. Cum definesti normalitatea? Cum ar arata o viata normala? Ce comportamente, obiceiuri si atitudini legate de  tulburarile  alimentare te-au facut sa nu te comporti normal in trecut?

2. Ti-ai folosit vreaodata tulburarile alimentare ca „putere superioara”? Ai folosit vreodata mancarea (mancand sau restrictionadu-te de la mancare) sa creeazi iluzia unei companii cand te simteai singur? Ai folosit vreodata mancare pentru a te simti confortabil cand erai suparat? Ai folosit vreodata mancarea pentru a te calma cand te simtea foarte entuziasmat? Ai folosit-o vreodata pentru a te simti in siguranta? Ai folosit vreodata in viata ta ceva pentru a te simti mai bine si ai realizat ca de fapt te simteai mai rau? Scrie cate o situatie pentru fiecare dintre aceste situatii.

Specifica. Iti amintesti cum te simteai in acel moment? Iti amintesti vreo senzatie (mirosuri, sunete, iti era frig sau cald, cum se simtea corpul tau)?

3. De ce ai avea nevoie pentru a te ierta ca nu esti perfect? De ce ai avea nevoie pentru a fi dispus si capabil sa faci acest lucru?

4. Uite-te la ceea ce ai scris despre mancare la Pasul I. Care erau situatiile din jurul acestor amintiri? Iti amintesti mirosuri, sunete sau alte senzatii? Te-ai simtit puternic, slabit, neputincios? De fapt de ce aveai nevoie in fiecare dintre aceste situatii? Uite-te la amintirile despre restrictionarea mancatului. Care erau rezultatele si efetele asteptate in fiecare dintre aceste situatii? A functionat? Pe termen scurt? Pe termen lung? Cum ai procedat pentru ati satisface nevoile? Ce metode folosesti acum? Te poti gandi la alte metode care ar putea functiona mai bine?

5. Imagineaza-ti un anunt –„Nevoie de Putere Suporioara”. Trateaza asta ca pe un joc sau un experiment de gandire. Relaxeaza-te. Daca ai putea chema orice Putere Superioara cum ai vrea sa fie? Include credintele din copilarie despre religie sau ignora-le complet si creaza-le pe ale tale. Fii creativ. Fii onest. Ce Putere Superioara ar crea o lume in care ai vrea sa traiesti? La ce te-ai astepta si ce ai spera de la relatia cu aceasta Putere Superioara? La ce s-ar astepta si ce ar spera aceasta Putere Superioara de la relatia cu tine? Cum poti ajuta aceasta Putere Superioara sa faca o lume mai buna? Cum ai comunica cu Ea? Ai putea? Scrie o oferta de loc de munca. Sau un anunt personal. Nu te ingrijora daca este realist. Remarca fricile, indoielile si sentimentele inconfortabile care au aparut. Scrie si despre ele. Apoi, pentru o zi, comporta-te ca si cum aceasta Putere Superioara chiar exista. Priveste la cele ce se intampla. Pana la sfarsitul zilei, scrie in jurnal despre rezultatul acestui experiment. Ce ai aflat despre tine?

Ce ai aflat despre lume? Repeta aceasta ultima parte a exercitiului ocazional.

Ai lucrat toate exercitiile de mai sus? Ai discutat rezultatele pe care te-ai simtit confortabil sa le vorbesti cu sponsorul tau sau cu prietenul tau cu care faci psii, daca ai unul? Da? Foarte bine! Bine ai ajuns la sfarsitul Pasului II. Chiar daca ideea de „Putere Superioara” inca este un pic ciudata pentru tine, poti trece la Pasul III. Ai credinta ca toate acestea vor avea mai mult semn in decursul timpului.

Pasul III

Am hotărât să ne lăsăm voinţa şi viaţa în grija unui Dumnezeu aşa cum şi-L inchipuia fiecare dintre noi.

“Doamne, ma ofer Tie;

Construieste cu mine si fa cu mine cum vrei Tu.

Elibereaza-ma de legatura egoismului, ca sa pot face mai bine voia Ta.

Daca vrei, ia-mi greutatile, ca victoria mea asupra lor sa aduca marturie celor pe care ii voi ajuta cu putetea Ta, dragostea Ta si modul Tau de viata.

Faca-se voia Ta.”

Din Alcolicii Anonimi, pagina 62.

Scopul pasului este smerenia. Pasul 3 poate fi cu certitudine o experienta foarte umilitoare, dar mai jos decat a admite faptul ca nu-ti poti controla viata nu poti fi. Asa cum vei descoperi dupa ce vei lucrara acest pas, admitand asta te va propulsa in varf daca chiar poti sa-ti „dai drumul” in voia lui Dumnezeu. Faca-se voia Ta, nu a mea. O dependenta puternica duce la o independenta a spiritului. Iti aduce libertate fata de grija, obsesie, vina si regret. Dumnezeu ne da liberul arbitru. Daca ii dam vointa, aceasta ne elibereaza!

Pasul 3 indeamna la actiune. Usa poate fi deschisa cu o cheie. Bunavointa este cheia. Trebuie sa-l lasam pe Dumnezeu inauntru si pentru a face asta trebuie ca EGO-ul (Lasarea lui Dumnezeu afara „EGO (Easing God Out)”) nostru sa fie eliberat. Trebuie doar sa fii dispus sa fii dispus (sa ai bunavointa). Orice inceput oricat de mic este tot ceea ce este nevoie. Doar prin prezenta ta aici ai facut un inceput al pasului 3, deoarece cauti un raspuns in afata vointei tale.

Atunci cand lucram pasul 3, trebuie sa ne amintim de KISS (keep it simple sweetie – pastreaza simplitatea ).Pasul 3 doar impune luarea unei decizii. Nu presupune transformarea si schimbarea vointei noastre pe loc. Pasii 4-9 le schimba de fapt. Asta ia o presiune de pe umerii nostri, nu? Pasul 3 reprezinta dorinta si increderea in ceva din afara noastra (in afara de noi insine). Pe masura ce invatam cum sa iesim in calea Puterii Superioare vietiile noastre vor deveni mai pline de sentimente de siguranta si bunastare.

Am crezut ca vom gasi o cale mai usoara, mai blanda. Dar nu am reusit. Cu toata seriozitatea, va imploram sa fiti fara teama si constienti inca de la inceput. Unii dintre noi au incercat sa se agate de ideiile vechi dar rezultatul a fost zero pana atunci cand ne-am abandonat cu totul. –Alcolicii Anonimi (p58). Cand privim inapoi, realizam ca lucrurile care au venit la noi cand ne-am pus in mainile lui Dumnezeu erau mai bune decat orice altceva am fi planuit. –Alcolicii Anonimi (p100). 

Diferite experiente ale membrilor TAA (EDA) cu Pasul 3

„ Cand m-am straduit sa fac sa corespunda vointa mea cu cea a Lui Dumnezeu, am inceput sa-mi folosesc vointa intr-un mod corect. In locul bombardarii problemelor mele cu puterea vointei, am invatat sa le pun in acord cu intentia Lui Dumnezeu pentru noi. Confruntandu-ma cu distrugere personala totala, am devenit deschis cand s-a ajuns la chestiuni spirituale. Am invatat sa incetez joaca de-a Dumnezeu.” (De fapt, acesta este un citat din Big Book. Ar trebui sa-l gasim si sa ni-l atribuim.)

„Pentru mine acest pas a fost despre a lua decizia de a face lucrurile altfel. Ideea este de a incepe sa ai incredere si in altii/noi/puterea superioara si usurarea ca nu trebuie sa facem totul singuri si sa ne ocupam noi de tot.”

„ La inceput Pasul 3 m-a speriat pentru ca parea ca-mi ceara sa renunt la mine cumva, sa devin mai putin decat am fost sau am crezul ca am fost. Parea sa-mi ceara sa renunt la ceva cu care nu eram sigur ca l-am terminat, si in orice caz nu eram sigur ca am inteles ce imi cere sa fac. Oare ce inseamna „vointa mea”? Care era „viata mea”? Ce era „grija Lui Dumnezeu”? Si ce insemna sa ma „transform/predau”? In AA, am auzit ca „vointa noastra” inseamna gandurile noastre si „viata noastra” inseamna actiunile noastre. Am mai auzit ca „G.O.D. (Dumnezeu)” poate insemna „Good Orderly Direction (Directie Bine Ordonata) .”  Am invatat ca „a te transforma” insemna ceva de genu „sa te predai” sau „sa te abandonezi.” In pasul doi am inteles ca am incredere intr-un fel de putere de vindecare fundamentala. In pasul trei m-am decis sa-l las pe Dumnezeu (Directia Bine Ordonata pentru mine, deoarece aveam o profunda neincredere in religie) sa-mi ghideze gandurile si actiunile. Am realizat ca nu am renuntat la mine deloc intr-un mod fundamental. Am renuntat la ceea ce nu a functionat. In AA, intelegem primii pasi tradusi ca: „Eu nu pot, Dumnezeu poate, si cred ca o sa-L las.” Acest concept nu prea s-a potrivit pentru mine, dar ideea de baza – ca vechiile mele obiceiuri nu au functionat, alte cai au mers, si ar fi bine sa cred in ideiile care au functionat pentru mine cu tot ceea ce am gandit si facut – chiar a functionat pentru mine. Pasul trei este un loc minunat pentru aplicarea acestui proverb vechi,

„Ia ceea ce poti folosi si lasa restul.”

„Dacă suntem destul de deschisi la minte pentru a lucra CU lumea in loc de a lucra impotriva ei, viata noastra se transforma. Sentimentele nu dispar, dar devin suportabile, atunci cand pastram imaginea in ansamblu in minte. In loc de INTENTIA de a-i forta pe ceilalti sa se potriveasca planului nostru, constientizam DORINTA de a fi util lumii. In locul negocierii pentru unele avantaje mici comparativ cu altele, descoperim momente de reala conectare. Ce inseamna asta pentru tine?”                    

Ce aflati daca lucrati cu pasul 3

„Stiam de depresie, de suferinta. Nu stiam ce altceva era. Aveam nevoie sa fac un salt de credinta, ca acolo unde ma duceam, fara hrana, fara boli, va fi mai bine decat unde eram deja. Am continuat sa-mi spun ca voi incerca deoarece nu mai am nimic de pierdut. Pot oricand sa ma intorc. Si, de foarte multe ori asa am facut. Dar, in cele din urma am obosit. Obosit de dus si intors, asa ca am facut saltul...si cu acest salt a venit increderea. Increderea ca daca reusesc sa traiesc in realitate fara evadarea mea datorita bolii doar pentru o zi, as mai putea face-o inca o alta zi. Increderea ca daca lucrurile ar fi mai bune intr-o zi, ar putea fi bune si in urmatoarea. Increderea ca daca am fost asa de bun la a fi bolnav, as putea fi mai bun la a fi sanatos!!!”  

„Pasul 3 este un proces continuu. Este o miscara MAJORA spre recuperare. Sti ca viata ta este o mizerie din cauza tulburarilor alimentare. Sti ca Puterea ta Superioara o poate imbunatati. Acum este timpul „sa te abandonezi, sa-l lasi pe Dumnezeu”. Am gasit acest pas ca fiind si terifiant si eliberator. Este foarte greu. Cred ca am fost bolnav atat de mult timp pentru ca a te abandona este foarte inspaimantator. Este vorba de a ma abandona de la singura viata pe care am cunoscut-o. Este vorba de a ma abandona de la propria mizerie creata zilnic si de la iadul personal. Oricat de oribila ti-a facaut viata tulburarea alimentara, cumva iti serveste pentru ca altfel nu ai fi avut-o. Pasul 3 nu se intampla cu totul dintr-o data. Este un proces continuu. La inceput necesita mult efort constient pentru a te abandona si a redirectiona lucrurile spre grija Puterii Superioare. Este ciudat. Poti sa te indoiesti de tine si metodele tale, intrebandu-te care voce este a ta si care a tulburarii alimentare. Tulburarea alimentare este vicleana, asa ca adu-ti aminte de KISS (Keep It Simple Sweetie!).”

„Nu suntem singuri in asta. Nu suntem nici in control total nici nu suntem victime fara speranta a ceea ce ne ofera viata. Puterea noastra Superioara ne ghideaza atunci cand suntem dispusi sa ascultam. Puterea Superioara vine in diferite forme si dimensiuni. Ideile traditionale despre Dumnezeu sau zeitati functioneaza pentru unii oameni. Ideile morale sau etice functioneaza pentru altii. Puterea ta Superioara poate fi „grija pentru prieteni, familie sau pentru tine,” „speranta ta pentru o lume mai buna,”  sau „visurile de a invata sa traiesti o viata utila, independenta”. Orice functioneaza. Pe parcursul Pasului 3 ne oferim acestei Puteri (a noastra) Superioare. Ii permitem Puterii Superioare sa ne invete si sa construiasca cu noi. In timp invatam sa ne eliberam de sclavia de temut a auto-centrarii. Descoperim bucuria experientei pure si de a fi o parte umila si iubitoare, mica dar importanta a marelui Bine. Credinta nu inseamna sa facem schimb intre manipularea noastra si manipularea unei Fiinte mai puternice decat noi. Credinta inseamna contestarea ideii de manipulare egoista si trairea intr-o continua competitie. In locul luptei pentru castig personal invatam sa cooperam.”

Dupa ce am realizat ca suntem neputinciosi in fata tulburarii alimentare si am admis, „Huston...avem o problema,” ajungem gradual sa gandim ca o putere mai mare decat a noastra ne poate reda sanatatea mintala. Urmeaza sa luam actiune si sa ne lasam vietile in grija lui Dumnezeu asa cum il/o intelegem. Aici ma regasesc destul de des deoarece uneori nu sunt dispus sa renunt la toate componentele tulburarii mele alimentare. Unele dintre defectele mele de caracter pot fi vatamatoare, dar sunt asa de confortabile ca un papuc vechi sau ca un tricou vechi ros pe care ti-e greu sa-l arunci. Asa ca reiau destul de des Pasul 3. Sunt multe domenii in viata mea pe care le-as lasa in grija Lui Dumnezeu..nu numai mancarea.

Cei Doisprezece Pasi sunt un mod de viata in orice aspect al vietii. Poate ca ma cert cu seful meu si trebuie sa-l las pe Dumnezeu sa preia conducerea...desi vreau s-o fac eu „My Way (Calea Mea).” Bineinteles ca asta este o naivitate. Cand ii dau Lui Dumnezeu grijile mele prin rugaciune lucrurile merg mult mai lin. Dar sunt foarte incapatanat! Asa ca Pasul 3 si cu mine suntem cunostinte vechi. Este in regula. Este important sa-ti aduci aminte ca toti cei 12 pasi nu sunt de facut o data, ca apoi sa te opresti si sa spui ca „am terminat”. Pe parcursul caii de recuperare te vei regasi revizitandu-i iar si iar. Asta este un semn de putere. Este ca si atunci cand de fiecare data cand folosesti un muschi el devine mai puternic. De fiecare data cand utilizezi un Pas recuperarea ta devine mai puternica.”

„Chiar si atunci cand nu ma SIMT dispus, ma pot ruga pentru dorinta de a fi dispus.”

„ Pasul trei...am auzit ca se zice ca este piatra de temelie a celorlati pasi. Este fundatia pe care continui sa faci lucruri curajoase prin a da jos masca de protectie  acceptand si ascultand sinele autentic. La inceputul pasul trei inevitabil o sa imprumut de la disciplinele si sursele de inspiratie  care au fost inaintea mea: Big Book-ul (Cartea Mare) si Cei Doisprezece Pasi si Cele Doisprezece Traditii de la AA, psihologie, sociologie, asistenta sociala, teologie...si asa mai departe. Una dintre cele mai mari fraze, legata de pasul 3 si 11, pe care am auzit-o este ca pe parcusul inaintarii in recuperare ma deschid spre lumina spiritului. Asta este o viziune minunata pentru mine avand in vedere ca atunci cand sunt cu adevarat adancit in boala mea am draperiile trase, televizorul pornit, luminile stinse si fata in frigider sau in toaleta. Schimband asta cu lumina spiritului inspira veneratie, primitoare si infricosatoare (inspiring, welcoming and frightening).”       

 Este greu sa crezi in ceva ce nu sti. A trebuit sa-mi inventez Dumnezeul meu, pentru a-L putea cunoaste mai bine. A fost greu sa renunt la vechile concepte, dar odata ce am reusit sa-mi cunosc Dumnezeul, acest pas a fost mult mai usor. Acum, chiar daca lucrurile nu se desfasoara exact asa cum vreau, stiu ca voi fi bine. Pracaticarea pasului 3 mi-a permis sa invat ce inseamna flexibilitatea.”

Activitatile Pasului 3

Scrie repede si spontan. Nu iti revizui sau cenzura ce ai scris. Este in regula sa reciteste ce ai scris peste cateva saptamani sau luni. Este in regula sa refaci activitatile in cateva saptamani sau luni. Vei fi uimit de schimbarea ta in bine! Straduieste-te sa-ti stabilesti un timp limita pentru tine la sfarsitul fiecarei zile, sa zicem de 15 minute. Daca vrei sa scri mai mult, foarte bine! Dar de regula „mai mult” insemna ... chef de gandire...Straduieste-te sa stai calm atunci cand gandesti si citesti. Incepe o noua intrebare ziua urmatoare, si nu te intoarce pana nu le termini pe toate, chiar daca nu esti satisfacut de ce zi scris. Straduieste-te sa-ti dai un termen limita si nu-ti petrece prea mult timp la Pasul 3. Intre doua si patru saptamani este suficient pentru aceasta activitate.

Adu-ti aminte ca pasii 1, 2 si 3 sunt pasi zilnici. Vei repeta des acesti pasi, asa ca nu te ingrijora prea tare de forma si stil. Adu-ti aminte: Nu trebuie sa gasesti raspunsuri „perfecte”. Daca ceea ce faci nu pare „suficient de bun”, boala ta este cea care vorbeste. Relaxeaza-te. Este in regula. Lasa urmatoarele intrebari sa te ajute in explorarea Pasului 3. Foloseste-le ca pe niste sugestii pentru calatoria ta. Este de asemenea importat sa scri despre orice altceva ele aduc. Chiar daca nu esti incantat de munca ta, treci la alta intrebare in ziua urmatoare. Ai incredere ca Puterea ta Superioara o sa-ti reaminteasca de lucrurile la care ai nevoie sa te gandesti si lasate in voia Ei.

Raspunde la urmatoarele:

A 1. Cat de incapatanat esti? Iti mentii parerea indiferent de situatie chiar daca sti ca nu ai dreptate? Da un exemplu.

    2. Cat de importanta a fost nevoia de a controla in boala si in recuperarea ta?

    3. Ce parerea ai despre cum te vei simti la renuntarea la control, fata de cum ies lucrurile?

    4. Este greu pentru tine sa ceri ajutorul? Cand? De ce?

    5. Esti dispus sa ai incredere deplina in Puterea Superioara, fara sa ne gandim la rezultate?

B  1. Observa-ti perfectionismul in actiune. Realizeaza cand devii furios, in cazul asteptarilor sau atunci cand esti dezamagit. Scrie despre perioada cand ai fost inflexibil si perfectionist.

     2. Esti dispus sa pui la indoiala atitudinile tale trecute si prezente despre mancare, modul in care mananci, exercitii si limbajul corpului? Ce esti dispus sa accepti? Ce esti dispus sa shimbi?

     3. Cum iti dai seama cand te revolti inutil? Unde simti asta in corpul tau? Ce sentimente ai cand simti ca trebuie sa te revolti?

    4. Cum iti dai seama ca esti pe cale sa tradezi ceva in care crezi in scopul de a-i multumi pe oameni (de a le face placere altora)? Unde simti asta in corpul tau? Ce sentimente ai cand simti nevoia sa accepti judecata unei alte persoane?

Cum ar fi sa gasesti o cale de mijloc, un compromis intre nevoile tale si ale celorlalti, onorand si respectand pe ambii?

1. Citeste Pasul Trei. Gandeste-te la cresterea spirituala necesara pentru a putea trece de la Pasul 2 la Pasul 3. Concentreaza-te pe conceptul de incredere.

2. „Dorinta este un mod de credinta care functioneaza.” Scrie despre cum dorinta a fost cheia  spre recuperarea ta. Ce esti dispus sa incerci?

3. Pe masura ce lucram pasul 3, invatam sa luam mainile de pe volan. Invatam sa „incercam sa nu mai incercam”. Renuntam la acel control si ne gasim indrumarea in afara noastra., nu doar in lumea tulburarii noastre alimentare, dar in toate partile vietii noastre. Scrie despre „dependenta spirituala”  ca singurul mijloc de scapare de la distrugerea datorata tulburatii de alimentatie.

4. Trei broaste stateau pe un bustean. Doua au luat decizia sa sara. Cate au mai ramas? Una? Gresit. Cele doua broaste doar au luat decizia sa sara; de fapt ele nu au sarit. Toate trei sunt inca pe bustean. La fel e si in cazul pasului 3. Luarea deciziei de a face ceva nu inseamna ca noi chiar l-am facut. Putem sa luam mii de decizii si tot sa stam pe bustean. Cursul actiunii facute ca rezultat al deciziei este cel care ne da jos de pe bustean. Este saritul, nu decizia, cel care ne scapa de indecizie si ne aduce in program. Similar luam o decizie in pasul 3, dar lucrarea pasilor 4 – 9 ne ajuta sa ne lasam vointa si viata in grija Lui Dumnezeu. Scrie in jurnalul tau de ce vrei sa te dai jos de pe „bustean-ul” tulburarii tale alimentare.

5. Scrie despre temerile tale de a-ti da drumul. Decide daca sunt rationale sau irationale.

6. Fa-ti o cutiuta a lui „Dumnezeu”. Ia-ti o cutie tesuta veche si decoreaza asa cum vrei. Pune stilouri si resturi de hartie langa ea astfel incat atunci cand te simti stresat sau o anumita situatie/gand/eveniment viitor te obsedeaza asupra caruia nu ai nici un control, poti sa-l scri si sa-l bagi in cutiuta. Aceasta actiune iti aminteste sa-ti dai drumul (sa renunti).

7. Doar pentru a sublinia diferenta dintre decizie si actiune, impartaseste doua decizii din viata ta care nu au fost duse la bun sfarsit si una care a fost. Exemplele ar trebui sa fie legate de boala noastra si de cel 12 pasi ai programului.

8. Citeste din nou rugaciunea pasului trei. Scrie o rugaciune a ta pentru pasul trei. Du-te intr-un loc special pentru tine si citeste-o cu voce tare. Fa un efort si memoreaz-o si foloseste-o in momentele tale de incrancenare (lupta).

Bine ai ajuns la sfarsitul (inceputul) pasului 3! Felicitari! Adu-ti aminte ca acesta este un proces zilnic; nu trebuie sa fie perfect! Posteaza raspunsurile tale pe un forum pentru a-ti impartasi experienta si speranta cu restul „colegi”. Acum esti gata sa treci la pasul 4. Este foarte important sa ai un sponsor sau ghid de-a lungul acestui proces de lucru al pasilor. Utilizeaza discutia de pe forum, du-te la intalniri sau ia-ti un sponsor online care sa te ajute de-a lungul acestei calatorii. Adu-ti aminte ca programul functioneaza atata timp cat il lucram (facem)!

Pasul V

Am mărturisit lui Dumnezeu, nouă înşine şi altei fiinţe umane natura exactă a greşelilor noastre.

In pasul 4 am facut am facut un inverntar moral al nostru. Si acum, ce facem?

Urmatoarea actiune dupa scrierea inventarului moral consta in trei etape. Admitem natura exacta a greselilor noastre (defecte) prima oara in fata lui Dumnezeu, apoi noua si apoi in fata unei alte fiinte umane. Suna simplu, nu? Este. Acest program este unul simplu. Totusi, nu este usor. Ca si pana acum vom trece prin acest pas incet dar sigur.

„Poate sa fie dificil – mai ales sa discutam despre defectele noastre cu alta persoana. Consideram ca am facut destul admitandu-ne noua insine aceste lucruri. Este indoielnic. In practica de obicei nu este suficienta autoevaluarea... Daca sarim acest pas vital s-ar putea sa nu prevenim recaderea (prevenirea bautului). Din cand in cand noii veniti au incercat sa tina pentru ei anumite aspecte din viata lor. Incercand sa evite aceasta experienta umilitoare au apelat la metode mai usoare. Inevitabil, s-au imbatat. Perseverand cu restul programului s-au intrebat de ce au recazut. Noi credem ca motivul este ca nu si-au finalizat curatenia. Au facut inventarul bine, dar au ramas atarnati de unele dintre cele mai grave elemente din stoc. Ei numai au crezut ca si-au pierdut egoismul si frica; ei numai au crezut ca s-au umilit. Dar nu au invatat suficient despre umilinta, curaj si onestitate, in sensul pe care il gasim necesar, pana nu au spus si altcuiva toata povestea vietii lor.” (Big Book-ul Alcolicilor anonimi, p72-73)   

Vazand lista atuurilor si a puctelor slabe si cum acestea se manifesta in viata noastra poate fi o experienta dificila pentru multi dintre noi. Admitrea defectelor nostre in fata Lui Dumnezeu si a noastra pare o sarcina suficienta care necesita o multa smerenie. De asemenea este greu de conceput cum sa admitem asta noua?

STIM deja ce am facut, nu? Poate ca stim actiunile dar uneori nu le vedem. Ceea ce noi nu stim este cat la suta au fost motivate de frica autocentrata si cat de mult i-au ranit pe altii si cat am putut ascunde chiar si de noi.

De-a lungul procesului poate parea aproape imposibil sa admitem aceste lucruri unei alte fiinte umane. Poate ai sa-ti doresti sa te intorci si sa recitesti ce ai scris despre incredere si Puterea ta Superioara in pasii anteriori ca pregatire pentru exercitiile ce urmeaza.

Diferite experiente ale membrilor TAA cu privire la de Pasul Cinci

„Primul meu pas 5 a fost o marturisire improvizata a tuturor erorilor majore comise – condusul necorespunzator si iresponsabil atunci cand eram beat, minciunile spuse celor care ma iubeau, controale neefectuate, mancarea si laxativele furate. Eram „treaz” de 3 luni si nu mai folosisem laxative (sunt si in AA) si imi era frica ca voi bea si voi folosi laxative din nou daca nu as fi spus cuiva. A fost ca un miracol: am simtit aceasta nevoie miraculoasa de conexiune cu persoana care m-a ascultat. M-am simtit eliberat de frica, impacat si fericit. „Numeste-l, revendica-l si arunca-l!” Am auzit asta la reuniuni si chiar a functionat!!”

„Deoarece inainte de a fi onest cu cineva nu facusem in scris un pas 4, am reluat experienta si mi-am spus sa ma asez si s-o fac „cum trebuie”. Ei bine, am fost atat de perfectionista incat niciodata nu l-am inteles chiar ”bine”. M-am  asezat ca sa scriu si ceva parea totusi teribil de gresit sau confuz – cum poti sa spui „egoist” din partea celui care „auto-cauta”? (Daca ai citit Cartea Mare sti despre ce vorbesc) – si cu frica ca nu eram eficient in a-mi da seama cu adevarat ce se intampla, invariabil am lasat pasul patru deoparte. Am simtit ca este ceva ingrozitor  de neinregula cu mine. Nu puteam sa trag cu adevarat o linie clara intre diferite mele insecuritati: toate par intrepatrunse si asta pentru ca sunt. Interpretarea mea de atunci a Cartii Mari facea ca sima de sine si relatiile sexuale trebuie sa fie clare si distincte, si eram aproape sigur ca eram prea confuz pentru a face un pas patru adecvat. 

Am fost prea jenat sa admit confuzia mea. Am crezut ca daca gasesc caietul de lucru potrivit totul v-a capata un sens. Prin urmare, nu am mai facut un pas 4 pana cand nu m-am simtit atat de mizerabil incat sa simt ca doar voi muri. Am facut pasul 4 folosind un caiet de lucru. Am crezut ca este ingrozitor si nu l-am aratat nimanui. Apoi, am facut pasul 4 „ca la carte” (Carte Mare) dar l-am inteles gresit: am scris despre greselile (esecurile) tuturor, si foarte putin despre ale mele. Primul meu impuls dupa trei luni de abstinenta  -  pentru a divulga toate greselile pe care le facusem – a fost pe drumul cel bun. Incercand sa respect o reteta care cumva esua, deocarece eram in dureri asa de mari, frica, resentimente si autocompatimire, ca nu puteam gandi normal. Pana acum chiar am fost confuz!

In momentul in care am ajuns la pasul cinci unde mi-am listat toate greselile, am inteles cat de neatent am fost la pasul patru. Pana la urma, nu am distrus nici o masina si nu am calcat pe nimeni; nu am furat nimic; nu am fost rautacios sau razbunator. Dar...nu am fost onest cu persoanele care aveau nevoie sa-mi cunoasca sentimentele mele reale; m-am suprasolicitat si am fost o povara pentru cei din jurul meu; am fost critic si capricios; am cauzat durere si fustrare deocarece am fost egoist si temator si neincrezator. Si desi vedeam aceste lucruri, nu imi puteam da seama ca aceste actiuni au fost voluntare. Tot ma simteam ca o victima. Am crezut ca pasul cinci va face ca totul sa fie bine din nou. Dar, m-am inselat. Am descoperit ca pasul cinci „functioneaza” numai daca ne asumam responsabilitatea pentru gandurile si actiunile noastre. Nu este suficient doar sa admitem  ce am facut si apoi sa dam vina pe altceva sau altcinva. Cand am inteles in sfarsit asta am inceput sa fac pasul patru cu ideea ca tot ce am facut a fost alegerea mea, chiar daca stiam asta sau nu. Atunci si numai atunci, am inceput sa simt usurarea pe care o cautam. Cand am reajuns la pasul cinci am gasit din nou acele sentimente pretioase de a fi impreuna cu intreaga umanitate si de a gasi bucurie profunda si incantare stiind ca totul este in regula cu mine si cu lumea mea.”

     

„ Punerea pe hartie a inventarului de la pasul 4 a fost dificil, chiar admiterea in fata Lui Dumnezeu si in fata mea a ceea ce era pe hartie a fost greu, admiterea in fata unei alte persoane a fost extrem de dificil. O parte din problemele mele este ca vreau sa fiu placuta si vreau sa fiu vazuta ca o persoana draguta. Vreau sa fiu vazuta ca o persoana organizata, competenta, normala. Comportamentul meu cu tulburari alimentare nu este nici  sanatos, nici normal, nu este comportamentul unei persoane organizate si competente. Fatada mea a trebuit sa se naruie. A trebuit sa las pe cienva in spatele zidului sa ma vada cu adevarat pe mine. Si acolo era teama reala ca daca cineva ma va vedea cu adevarat pe mine ma va respinge. Miracolul pasului 5 este ca invatam ca suntem acceptati indiferent de cine suntem sau de cum ne temem ca suntem in interior. Parte a Tulburarii noastre Alimentare ne spune despre comportamentul sau boala „nostru (noastra)” ca trebuie sa fie mai rau/rea decat a celorlalti. Cu Pasul 5 invatam ca nu suntem nici mai buni nici mai rai decat ceilalti.

Suntem o persoana cu o tulburare alimentara si avem un comportament si o gandire dezordonata (haotica). Facem greseli. Putem invata de la ele. Si putem fi acceptati ajutati. Nu trebuie sa fim perfecti. Putem sa fim noi, asa cum suntem. Ce miracol! Ce usurare! Despre asta este Pasul 5.”  

Cu cat asteptarile mele legate de pasul cinci au fost mai mari cu atat mai mica a fost fianlizarea spirituala. In general, daca fac pasul cinci pentru ca eu cred ca ma va catapulta in alta dimensiune, am grija sa fiu extrem de dezamagit: nu primesc ceea ce astept sa primesc si nu pot aprecia ce mi se ofera. In schimb, daca fac pasul cinci mai degraba umil, in speranta de a trece prin el sunt intotdeauna uimit de experienta.”

„Am crezut ca va face o diferenta enorma daca vorbesc despre pasul cinci cu o persoana de „calitate”, adica cu cineva cu care am deja o conexiune profunda. Intr-o anumita masura a fost adevarat. Dar o treaba buna a pasului patru a facut diferenta (recuperarii)  – sa-mi iau toata responsabilitatea pentru atitudinea si actiunile mele – mai mult decat alegerea persoanei cu care sa discut despre ele.”

 „Chiar a fost un sentiment de a scapa de chestii din interior sau de a le pune „la spate”. Asa obisnuiam sa fiu. Asta am facut. Si aceasta este declaratia mea oficiala de intentie si dorinta de schimbare. Atunci cand am spus si altcuiva a devenit realitate. Nu mai puteam sa ma mint sau sa-mi permit sa traiesc in lumea aia magica unde nimic nu era real si irevocabil. Ceea ce am facut a fost real. Am spus altei persoane adevarul despre mine si viata mea. Secretul a fost scos la iveala. Nu mai puteam minti asa cu usurinta deoarece cineva cunostea adevarul si m-ar fi tinut de el.”

„Pasul 5 nu a fost un pas pe care il asteptam cu nerabdare in drumul meu spre recuperare. Eram speriat; speriat de a fi judecat, si de a fi vulnerabil. Cu toate acestea, stiam ca pasul 5 este urmatorul in drumul meu spre recuperare, asa ca am gasit pe cineva in care aveam incredere sa fac pasul 5 fata in fata. M-am uitat peste inventarul meu, am citit cartea 12x12 si m-am rugat. Nu a fost usor sa incep, dar Puterea mea Superioara mi-a permis sa ma relaxez, sa fiu onest, sa „curat mizeriile” si sa fiu eliberat. M-am simtit ca si cum o povara mare a fost ridicata dupa ce am fost sincer cu mine, Dumnezeu si alta persoana. Apoi am putut sa continui drumul meu spre recuperare. Sper ca daca citesti asta sa te ajute si pe tine sa treci de la frica si jena la libertatea de a trai in recuperare.”

Sugestii

Putem sa facem un tabel nou. Utilizand jurnalul de l apasul precedent incepe o noua pagina. Prima coloana va fi pentru defectele de caracter. Copiem in aceasta coloana fiecare defect care apare in inventarul de la pasul 4. In dreptul fiecarui defect scriem de cate ori apare in toate tabelele de inventar.

Apoi facem o lista cu lucruri bune (assets) in coloana a treia. In coloana a patra, scriem partile afectate din interior (unele sunt listate mai jos, altele pot fi : relatii personale, securitate psihica, securitate emotionala, ambitii).

Defectele de caracter de la pasul 4	# Din pasul 4	Puncte forte
Resentiment	15	Iertator	Stima de sine
Frica	29	Incredere	Mandrie
Egoism	6	Atent	Relatii sexuale
Furie	12	Grijuliu	$ Securitate

Acest table te ajuta sa te concentrezi pe anumite parti ale pasului 4, dar nu este un substitut pentru a vorbi intregul pas 4 cu Dumnezeu, cu tine si cu alta persoana. Scrie toate detaliile si nu scoate din ele ca sa termini mai repede sau de jena. Adu-ti aminte, „ Am vazut rar o persoana sa esueze care ne-a urmat calea cu adevarat. Aceia care nu se recupereaza sunt oameni care nu pot sau nu vreau sa se lase COMPLET in acest program.” (Cartea Mare a Alcoolicilor Anonimi, p.58).

Exercitii

Adu-ti aminte – nu ai nevoie de aasteptari de perfectiune. Asa cum scrie mai sus, poti sa termini pasul 5 fara a face o „treaba buna”. Cautarea perfectiunii este un comportament cu care multi dintre noi ne-am luptat, si care ne-a tinut departe de recuperare.

1. Citeste pasul tau 4 tare in fata unei oglinzi. Aceasta este o forma prin care admiti defectele tale in fata lui Dumnezeu si a ta.

2. Gaseste pe cineva in care ai incredere si vorbeste cu el. Citeste-i pasul 4 cu voce tare. Elaboreaza lucrurile pe care le-ai scapat din vedere, sau care au nevoie de clarificare.

3. Spunde rugaciunea pasului 5, sau chiar mai bine ... scrie-ti-o pe a ta!

„Doamne, iti multumesc ca te cunosc mai bine.”

Alte rugaciuni:

Putere Superioara,

Inventarul meu mi-a aratat cine sunt,

totusi Iti cer ajutorul pentru admiterea

greselilor mele unei alte persoane si Tie.

Asigura-ma, si fi cu mine, in acest Pas,

pentru ca fara acest Pas nu pot merge mai departe in recuperarea mea.

Cu ajutorul Tau, pot face asta si o voi face.

 

Pasul VI

Am consimţit fără rezerve ca Dumnezeu să ne scape de toate aceste defecte de caracter

Am început să ne acceptăm pe noi înșine așa cum suntem și să devenim responsabili pentru acțiunile noastre. Pentru a accepta cine suntem avem nevoie de umiliță. Acceptă cu bunăvoință că ești ceea ce ești și începe prin a face acest lucru doar pentru ziua de astăzi. Ne-am dat seama că noi nu avem nici o putere asupra noastră. Trebuie doar să fim răbdători și să îl lăsăm pe Dumnezeu să ne scape de tot ceea ce este rău în noi. 

Este necesar și în folosul nostru să fim pregătiți pentru a face orice. Aceasta poate părea descurajator, în special pentru aceia dintre noi care au rămas fideli gândirii perfecționiste. Trebuie să ajungem la recunoașterea diferenței dintre perfecțiune și efortul atingerii unui obiectiv. Acest pas ne cere să ne acceptăm imperfecțiunile și să avem încredere că Puterea noastră Superioară ne va scăpa de ele. Unii dintre noi pot înțelege greșit că după ce vor trece de acest pas vor deveni curați și lipsiți de greșeală. Rezultatul este însă necunoscut și poate fi determinat numai de Puterea noastra Superioară.

Să analizăm câteva cuvinte cheie conținute în acest pas. 

“Am consimțit fără rezerve” – Aceste cuvinte nu ne cer să facem ceva anume, ci doar să acceptam ajutorul Puterii Superioare, fără sa îl punem la îndoiala. Acest pas ne cere să fim pregatiţi pentru acțiunea care va urma, după ce am încheiat în prealabil sarcina inventarierii amănunțite a propriei persoane și am mărturisit lui Dumnezeu natura exactă a greșelilor noastre. Am ajuns să acceptam cine suntem și să continuăm să construim o relație solidă cu Puterea noastră Superioară și cu grupul de suport. După acest proces, suntem pe deplin pregatiți să îl lăsăm pe Dumnezeu să ne înlăture defectele. Pasul 6 ne ajută să înțelegem pe deplin impactul pașilor anteriori.

“ca Dumnezeu să ne scape” – Verbul “a scăpa” are mai multe sensuri printre care “ A se desprinde din...; a se elibera, a se salva (dintr-o cursă, dintr-o strânsoare etc.); a se descătușa. ♦ A se strecura prin..., a străbate. ♦ A ieși cu bine dintr-un necaz, dintr-o încurcătură, dintr-o situație grea..” (http://dexonline.ro/definitie/a%20scapa). De aici ne dăm seama că  Puterea noastra Superioară ne va elibera de tot ceea ce este greu, supărator sau neplacut. Poate că defectele nu vor fi înlăturate cu totul, poate că vor mai continua să existe, însă ele nu vor mai fi la fel de puternice și nu vor mai împiedica funcționarea noastră normală.

Defecte de caracter – Majoritatea dintre noi vom fi nesiguri în îndeplinirea acestui pas și vom observa că nu vrem cu adevarat să scăpăm de toate defectele. S-ar putea chiar să fugim și să ne ascundem. Aceasta se întâmplă din cauză că de-a lungul bolii am învățat să ne bazăm pe defectele noastre și să ne alimentăm gândirea cu concepții false.

În acest pas vom deveni dornici de a scăpa de defecte și de a-l lăsa pe Dumnezeu să intre și ne umple fiecare gol rămas, iluminând caracterul nostru frumos, pe care l-am ascuns atâta timp. Acest lucru nu se va petrece brusc sau într-un timp definit însa vom simți ajutorul Puterii Superioare în momentul în care vom înceta să mai urmărim rezultatele și ne vom implica direct în procesul de refacere.

Diferite păreri ale membrilor TAA cu privire la de Pasul Șase

A trebuit să fiu sincer cu mine însumi și să mă întreb ce beneficii îmi aduce fiecare defect de caracter. Deși multe defecte îmi provocau suferință, cu unele dintre ele mă simțeam chiar comfortabil, folosindu-le pentru a-mi scuza comportamentul dependent. De exemplu, atunci când am observat că nu mă pot menține la o greutate normală m-am scuzat prin a admite că aveam nevoie de acel surplus de greutate pentru a mă proteja de cei din exteriorul meu, ascunzându-mi sentimentele și adevarul despre viața mea. Mă lupt de asemenea cu ideea de a plăcea celor din jurul meu și am mereu impresia că pentru a fi iubit trebuie să ajung să fiu o persoană ideală. Un alt defect este acela de a mă simți ca o victimă. Îmi place să ma pun în situații în care eu să fiu victima, trăind cu impresia că suferința mea este un act nobil demn de admirație.

Până nu am devenit onest cu mine însumi asupra naturii exacte a defectelor de caracter și cum îmi pot fi ele de ajutor, nu am putut să simt pacea și iubirea pe care Puterea mea Superioară era gata sa mi le dăruiasca în schimb.

Exercițiile pasului VI

Ține minte: nu e nevoie să gasești răspunsuri “perfecte”. Atunci când consideri că ceea ce faci nu este “suficient de bine”, înseamnă că e boala ta cea care vorbește. Relaxează-te. Este ok. Descoperă bucuria cunoscându-te pe tine însuți. Răbdarea și simțul umorului îți pot fi de ajutor. Aceasta este șansa de a le pune în practică.

Urmatoarele întrebari te vor ajuta în explorarea pasului VI. Folosește-le ca pe o sugestie pentru jurnalul pe care îl ții. Fii liber să scrii despre orice vei descoperi răspunzând la aceste întrebari și împărtășește-ți ideile cu un prieten, terapeut sau sponsor.

1. Gândește-te la ceea ce ai avut de învățat din fiecare pas anterior – ce ai aflat, cât de mult ai crescut, ce te-a surprins cel mai mult? Recitește comentariile pe care le-ai notat și gândește-te la cum te-au pregătit aceste experiențe pentru pasul VI.

2. Cum te imaginezi după ce iți vor fi înlăturate defectele de caracter?

3. Ești pregătit să te simți incomfortabil? Ce te-ar ajuta să treci peste acest discomfort (suportul celor din jur, muzica, întâlnirile de grup, etc…)?

4. Scrie pe o foaie de hartie toate defectele de caracter în ordinea în care vrei să fie eliminate. De ce anume ți-e frică, de ce anume te agăti, ce îți dorești? Meditează la ce răspuns vei primi de la Puterea ta Superioară și scrie ceea ce “auzi”.

5. Pune această listă cu defecte într-o cutie (“God Box”).

6. Eliberează-te și treci la pasul VII.

Treci prin toate exercițiile de mai sus și discută despre rezultate cu cineva cu care te simți comfortabil.

Fecilitări! Ai trecut și de pasul VI. Acum poți trece cu încredere la pasul VII. Cu timpul îți vei da mai bine seama de ceea ce ai învătat în această etapă. 

Pasul VIII

Am întocmit o listă cu toate persoanele cărora le-am făcut necazuri şi am consimţit să reparăm aceste rele

După ce am făcut o profundă introspecție a alegerilor pe care le-am făcut în viață, ne pregătim să transformăm gândurile în acțiuni. Acest pas presupune și el o muncă grea, istovitoare. Dar oare nu am muncit îndeajuns în pașii precedenți? Nu este de ajuns că ne-am confruntat cu tot răul pe care l-am făcut, nu este de ajuns că ne-am confesat unei Puteri Superioare, că ne-am împărtășit cele mai adânci secrete unui prieten în care poate că nici nu avem deplină încredere? Este nevoie să ne umilim în fața mai multor persoane care poate ne-au făcut mai mult rău decât le-am făcut noi lor? Aproape fiecare dintre noi se confruntă cu aceste gânduri când începem pasul opt. Și totuși trebuie să ne desprindem de aceste obiceiuri de a gândi.

Odată cu pasul opt începem cu adevărat să ne gândim cum putem să reparăm greșelile de care suntem responsabili, când anume acțiunile noastre sau lipsa noastră de acțiune au creat suferință și nedreptate celor din jur. Pasul opt poate părea puțin incomod, dar a deveni responsabili pentru noi și acțiunile noastre ne salvează de a ne mai simți niște victime. Mulți dintre noi am trăit o viață în care ne-am justificat comportamentul dând vina pe cei din jurul nostru. Nu putem fi liberi și fericiți dacă lăsăm atitudinea și acțiunile celor din jur să ne determine felul de a ne comporta. Avem responsabilitatea unei minți clare care să ne ajute să facem alegerile corecte în tot ceea ce avem de realizat în viata.

Trebuie să fim binevoitori în a adopta noi modalități de a acționa. Trebuie să încetăm să îi blamăm pe cei din jur pentru gândurile noastre negative și comportamentul nostru greșit. Am greșit de fiecare dată când am cauzat durere, suferință sau nedreptate, când am furat sau mințit, când am ramas copiii dependenți financiar în loc de adulți independenți. Trebuie să identificăm greșelile, să admitem adevărul și să reparăm pe cât posibil răul făcut, ferindu-ne de a face și mai mult rău decât am făcut deja.

Începem prin a determina exact răul sau situațiile dificile pe care le-am creat celorlalți. Nu trebuie să ne îngrijorăm și nici să ne întrebăm de ce ne-am comportat în acest fel; cu siguranță am avut motivele noastre. Acum după ce ne-am lăsat viața în grija Puterii noastre Superioare, să încercăm să nu ne judecăm trecutul, nici pe al nostru nici pe al altora. Dacă vrem să construim baza unui nou mod de a trăi trebuie să evităm resentimentele, amăraciunea și auto-compatimirea. Gândirea care a determinat acțiunile noastre trecute a fost cu siguranță una greșită și ea continuă să ne tulbure în momentul în care ne amintim de aceste situații din trecut. Trebuie să ne amintim nouă înșine că lucrăm la acest pas pentru a găsi noi modalități de a înlătura vechile tipare de gândire.

Este bine să recitim inventarul pe care l-am făcut la pasul patru. Datoria noastră este de a trece mai departe și de a ne gândi la cum ar trebui să fie totul de acum înainte și să nu stăruim prea mult la motivele care ne-au determinat în trecut să acționăm greșit. Ne-am recunoscut deja greșelile și am cerut ajutorul Puterii Superioare de a ne scapa de defecte. Trebuie să trecem mai departe. Având în față inventarul făcut la pasul patru, facem o listă cu toți oamenii pe care i-am rănit.

Lista poate deveni foarte lunga dacă ne gândim la toți prietenii, toate cunoștințele și toți membrii familiei pe care i-am neglijat sau cărora le-am cauzat răni emoționale sau goluri financiare. Dar nu trebuie să scriem pe listă fiecare persoană cu care ne-am intersectat. Este suficient să ne concentrăm asupra celor cu care avem relații curente și de lungă durată. Obiectivul nu este de a face o listă perfectă, ci una care să confirme faptul că am fost onești și meticuloși în intocmirea ei. Amintiți-vă că acești pași sunt un proces continuu; dacă am uitat pe cineva important, vom avea oportunitatea pe viitor să îndreptăm lucrurile.

Cu lista în față, ne gândim la fiecare persoană în parte și ne rugăm cu seriozitate pentru sănătatea și bunastarea ei timp de cel puțin o lună de zile. Facem acet lucru chiar dacă la început, în adâncul sufletului, poate nu le dorim tot binele din lume. Odată cu acest pas trebuie să renunțăm a ne mai gândi la problemele personale, să eliminăm resentimentele și supărarea. Trebuie să fim obiectivi și să dezvoltăm o nouă perspectivă de viață, altfel riscăm să ne întoarcem la vechile obiceiuri. Așadar ne rugăm pentru binele celor de pe lista noastră. Nu ne mai gândim la noi. Ne gândim la ce înseamnă să fii un soț iubitor/ soție iubitoare, cum să fii un prieten bun, un coleg bun și încercăm să fim de folos celor din jurul nostru fără a atrage atenția asupra noastră. Cerem Puterii noastre Superioare să ne scape de resentimente și durere. Cerem cu stăruință să ne scape de orice sentiment de neputință și de victimizare.

Nu suntem responsabili pentru acțiunile sau gândurile celorlalți; muncim să ne manageriem mai bine propriile noastre gânduri și acțiuni. Ne concentrăm în schimb la cum putem să fim de folos celor din jur, fără să așteptăm nimic în schimb. Adoptând această atitudine vom trece cu succes peste pasul opt.

După ce ne-am rugat și am acționat pentru binele celorlalți timp de o lună de zile sau mai mult, vom observa că durerea și resentimentele care ne măcinau și-au pierdut din intensitate. Analizăm din nou lista pe care am întocmit-o la acest pas. Ne străduim să ne îndreptăm greșelile și să facem bine celor care au fost cândva motivul obsesiilor noastre, fanteziilor sau resentimentelor și care au fost afectați de comportamentul nostru. Dacă am suferit de pe urma acțiunilor celorlalți trebuie să lăsăm de la noi și să eliminăm orice gând de ură sau răzbunare. Ne punem toată nădejdea în puterea lui Dumnezeu care ne va ajuta să ne vindecăm și să ne redobândim abilitatea de a trăi fericiți fără sentimente de vină sau rușine. Ne gândim serios la iertare. Suntem gata de a ierta fiecare persoană care ne-a determinat în vreun fel comportamentul greșit? Suntem gata să ne asumăm responsabilitatea acțiunilor nostre? Suntem pregătiți să abordăm persoanele care au fost cele mai afectate de negativismul nostru, blamarea, dependența sau alte acțiuni greșite și să îndreptăm lucrurile?

Facem din nou o trecere prin lista întocmită. Cerem Puterii noastre Superioare să ne arate calea cea buna și să ne dea curajul de a schimba lucrurile pe care le putem schimba. Nu trebuie să ne grăbim să terminăm cât mai repede acest pas. Nici nu este posibil, având în vedere că acest proces durează o viață. Dacă abordezi majoritatea persoanelor de pe listă cu angajamentul de a repara ceea ce ai greșit ar trebui să te simți bine, pentru că faci ceea ce trebuie făcut la pasul opt.

Câteva întrebari care te vor ajuta să întocmești lista cu persoanele pe care le-ai rănit:

1. Gândește-te la toate relațiile pe care le-ai avut și care au fost afectate de acțiunile tale din trecut.

2. Care dintre aceste relații te face să simți cel mai puternic resentimentele, vina sau rușinea?

3. Pe cine iți este greu să ierți? Cum interferează acest aspect relația ta cu Dumnezeu?

4. Gândește-te la ce-ți spuneai atunci când îi judecai pe ceilalți, rănindu-te pe tine și pe ei în același timp?

5. Care dintre aceste relații îți cauzează cea mai mare durere (determinată de furie și înverșunare)? Cere-i lui Dumnezeu ajutorul printr-o rugăciune scrisă pe hârtie,  “Doamne, ajută-mă să pot să iert..”

6. Descrie o relație în care mândria și orgoliul tău au rănit pe cel de lângă tine.

7. Numește o persoană față de care trebuie să-ți repari greșelile dar care nu este dispusă să se întâlnească față în față cu tine. Cum trebuie să procedezi? Pasul nouă te va învăța cum să faci față acestei situații. Tu cum te gândești să rezolvi această situație?

8. Roagă-te pentru sănatate, bunăstare și fericire pentru fiecare persoană de pe listă pentru cel puțin 30 de zile. Dacă este posibil, roagă-te pentru neîmplinirile lor și cere-i Lui Dumnezeu să îi ajute să-și îndeplineasca dorințele și nevoile. Roagă-te să te eliberezi de orice resentiment, amăraciune sau durere. Vei gasi împlinirea, fericirea și sensul acestor fapte.

9. Ce îngrijorări te apasă cu privire la modul în care vei fi tratat atunci când vei încerca să îți repari greșelile? Ce situații te îngrijorează cel mai tare? Vorbește despre acestea cu un prieten de nădejde. Gândește-te la cum ar acționa într-o astfel de situație una dintre persoanele pe care le respecți cel mai mult și întocmește un plan de acțiune pe care ești decis să-l urmezi.

Felicitări! Ai pornit deja pe drumul libertății și al responsabilității!

Pasul IX

Ne-am reparat greşelile direct faţă de acele persoane, acolo unde a fost cu putinţă, dar nu şi atunci când le-am fi putut face vreun rău lor sau altora

Ai ajuns în sfârșit la pasul nouă! Dorința și curajul te-au ajutat să îți schimbi încetul cu încetul modul de a-ți trăi viața. Primii pași spre recuperare și libertate au necesitat recunoașterea severității problemei si realizarea faptului că poți găsi ajutorul într-o Putere Superioară. Următorii pași ne-au făcut să înțelegem când și cum le-am creat suferință celor din jur și nouă înșine. Acum este momentul să treci la pasul nouă, pas pe care mulți l-au considerat cel mai dificil. Acesta presupune repararea greșelilor față de toate persoanele pe care le-ai rănit prin comportamentul tău. Multora dintre noi le este greu să își admită greșeala față de o singură persoană, ce să mai vorbim de o listă întreagă! Pasul nouă presupune cu siguranță un mare efort, dar odată ce începem să ne reparăm greșelile direct față de apropiații noștri vom începe să punem bazele unei relații solide cu noi înșine, cu cei din jur și cu Puterea noastră Superioară. Trebuie să avem adânc întipărit în minte faptul că îndreptarea greșelilor ne deschide drumul spre libertate și fericire.

Pasul nouă ne cere să ne deschidem inimile și să ne lăsăm ghidați de Puterea noastră Superioară. Este recomandat ajutorul unui sponsor sau mentor. Este greu de determinat când, unde și mai ales către cine trebuie să ne îndreptăm greșelile.

Repararea greșelilor presupune intenția de îndreptare a răului făcut. Ne focalizăm atenția doar către acțiunile din trecut care au avut consecințe nefaste și au creat suferință celor din jur. 

Odată ce am decis să ne reparăm greșeala este recomandat să ne întâlnim față în față cu persoana în cauză. Stabilim o întâlnire, începem prin a ne cere iertare și continuăm numai dacă avem acordul persoanei în cauză. Vorbim cât mai simplu posibil, încercând să dăm de înțeles de la bun început motivul întâlnirii. 

Exprimarea remușcărilor este primul pas în îmbunătățirea relațiilor cu semenii noștri, dar nu este suficient. Este nevoie de o schimbare în interiorul nostru. Trebuie să ne fie clar ceea ce am facut rău și cum trebuie să procedăm de acum înainte. În multe cazuri avem nevoie să compensăm o pagubă. Trebuie să dăm înapoi ceea ce cândva ne-am atribuit pe nedrept, și asta cât mai repede posibil. Cerem ajutor și îndrumare de la Puterea noastră Superioară în abordarea acestor probleme care implică restituirea unui anumit bun.

În fiecare caz ascultăm respectuos și ceea ce are de spus persoana față de care încercăm să ne îndreptăm greșeala. Ne ferim de prostul obicei de a ne apăra și a ne justifica acțiunile. Știm că este corect ceea ce facem, deci ne ferim să căutam aprobarea celui din fața noastră.

Indiferent de modul în care ceilalți ar putea reacționa, ne păstrăm curajul de a merge până la capăt pentru îndeplinirea cerinței pasului nouă. Facem tot ceea ce este nevoie pentru a ne meține echilibrul, pacea și libertatea.

Eforturile noastre de a ne îndrepta greșelile trebuie să fie făcute fără rezerve și din toata inima. Dacă este ceva ce putem face pentru a îmbunătăți lucrurile, nu întârziem și trecem la acțiune.

Dacă cineva ne cere să facem ceva ce nu este în putința noastră să întreprindem, abordăm o atitudine umilă și smerită. Nu ne contrazicem, nu ne certăm. Ne dăm cuvântul să facem tot ce este în puterea noastră pentru a rezolva situația. Nu ne amuzăm de posibila absurditate a rugăminții și ne străduim în schimb să ne gândim la cele mai bune soluții de a-l ajuta pe aproapele nostru. Nu ar trebui să ne amestecam în relațiile celorlalți dar dacă ni se cere să facem acest lucru, ne rugăm Puterii noastre Superioare să ne arate calea de rezolvare a problemei și găsirea celei mai bune soluții. Nu trebuie să refuzăm nimic din ceea ce ni se cere decât dacă există pericolul să rănim pe cineva implicat. Amintește-ți că în boala aceasta ești pândit la orice pas de primejdie. Avem de ales între a renunța sau a merge mai departe. Trebuie să facem ceea ce este necesar!

În cele mai multe cazuri, dorința sinceră de a repara un rău făcut va fi primită cu căldură și susținere. Oamenii față de care trebuie să-ți îndrepți greșelile îți vor deveni parteneri de nădejde în drumul vieții.

În unele cazuri vom fi tratați cu răceală și indiferență. Vom simți o adâncă tristețe. Acești oameni au fost grav răniți și păstrează distanța ca mijloc de protecție. Facem tot ce ne este în putință să remediem situația dar nu îi forțăm să ne accepte scuzele. Le respectăm decizia și ne luăm angajamentul de a ne schimba comportamentul într-unul responsabil și demn de încredere.

Uneori încercarea noastră de a ne repara greșeala va fi luată în derâdere. Ne putem pierde toată încrederea atunci când ceea ce primim înapoi va fi un răspuns nepoliticos și înjositor. Trebuie să ne amintim că nu suntem responsabili pentru acțiunile celorlalți, chiar dacă ceilalți sunt parinții sau copiii noștri. Dacă ei sunt răutăcioși, suntem puși în fața unei situații dificile, dar nu este totul pierdut. În mod evident, vom fi încercați de sentimente mai puțin plăcute atunci când cei din jur ne critică sau refuză să ne asculte. Trebuie să ne amintim că și noi i-am rănit la rândul nostru și este posibil ca rănile lor să fie încă deschise. Acești oameni se comportă așadar ca atare. Rămânem calmi. Nu ne agităm și nu încercăm să le aducem argumente. Poate că vom simți nevoia să protestăm și să întoarcem din nou totul în favoarea noastră, dar o asemenea atitudine nu poate fi decât una greșită. Am ajuns în punctul acesta și vrem să mergem mai departe, nu să ne întoarcem de unde am pornit. Cu siguranța te vei simți mai bine dacă vei spune: „Îmi pare rău. Nu am vrut să te deranjez și îmi doresc să fii răbdător cu mine. Sunt într-un proces de schimbare și mai am multe de învațat. Poate vom putea vorbi despre ce s-a întamplat între noi într-o alta zi.” În situații ca acestea vom avea mult de lucru. Îi mulțumim întâi de toate Puterii noastre Superioare pentru că a avut încredere în noi și a îngăduit să avem parte de aceste reacții din partea celorlalți. Acceptăm lucrurile așa cum sunt. Nu trebuie să fim triști, trebuie să fim multumiți pentru că ne-am facut datoria.

Nu este nevoie să insistăm sa avem o conversație cu cei care nu doresc să ne asculte. Se vor mai ivi și alte ocazii. Dacă ne întâlnim regulat cu persoana în cauză, este bine să adoptăm un comportament adecvat. Vom fi cordiali și respectuoși, păstrând în același timp o anumită distanță. Continuăm să ne rugăm pentru sănatatea, succesul și fericirea acesteia. În timp, relația se va restabili de la sine, doar prin toleranța și capacitatea noastră de iertare.

În unele situații, încercarea de a ne îndrepta greșelile poate deschide răni vechi sau poate provoca altele noi. De exemplu, este foarte riscant să ne cerem scuze celor implicați atunci cand am încălcat fidelitatea conjugală. În acest caz este mai bine să ne rezumăm la a repara greșeala în interiorul nostru, în minte și în inimă. Rugaciunea este un instrument puternic în astfel de cazuri. Atunci când nu suntem siguri de cum trebuie să acționăm, o discuție onestă cu sponsorul, preotul sau terapeutul nostru ne poate scoate din încurcătură. Faptele care constau în încălcarea unei legi penale sunt iarași subiecte care necesită a fi tratate cu mare grijă. Este bine să scrieți pe o foaie de hârtie ceea ce ați greșit și cum considerați să reparați sau să compensați paguba creată. Este iarași nevoie de o schimbare în interiorul nostru. Trebuie să reflectăm adânc asupra durerii create celorlalți și nouă înșine prin alegerile pe care le-am facut în trecut și să identificăm strategii clare și corecte pentru cum vom proceda pe viitor.

Greșeli vom face tot timpul, dar odată cu o trecere meticuloasă prin cei 12 pași vom face mai puține și vom ști cum să le reparăm apoi cu ajutorul pasului nouă. Nu este nevoie să ne ascundem și să ne adâncim în rușine și singuratate după ce am realizat că am greșit. Ne-am câștigat libertatea prin responsabilitate, sinceritate și dorința de a fi mai buni. 

Pasul X

Ne-am continuat inventarul personal şi ne-am recunoscut greşelile, de îndată ce ne-am dat seama de ele

Lucrând pașii de la unu la nouă am învățat să utilizăm instrumente puternice pentru a ne transforma viața. Am început să facem lucruri uimitoare și am devenit un exemplu de “așa e bine” chiar înainte de recuperarea noastră completă. Ideile pe care le aveam despre lumea în care trăim și acțiunile noastre din trecut s-au dovedit a fi greșite, altfel nu am fi ajuns să parcurgem acești pași. Impulsurile și încăpațânarea care ne-au ghidat comportamentul din trecut pot fi transformate în energie pozitivă și în angajamentul de a fi de folos celor cu care intrăm în contact. Avem multe de oferit in calitate de prieteni, vecini și colegi de serviciu, membri ai familiei sau ca cetățeni ai comunitățiilor în care trăim.

Chiar înainte de a trece serios la pasul nouă, mulți dintre noi ne simțim ușurați și fericiți că acum putem face față cu promptitudine problemelor care apar. Suntem oameni și probleme vor fi tot timpul! Dacă am ajuns să ne amuzăm de felul în care am acționat și admitem umil atunci când am greșit, putem spune că am atins o anumită maturitate spirituală. Observăm că atunci când suntem sinceri cu noi înșine și cu ceilalți, chiar și cele mai grele probleme pot fi rezolvate. Suntem mult mai fericiți după ce ne eliberăm de secrete și rușine.

După cum probabil v-ați dat deja seama, îndemnuri de genul “Trust the Process” ne sugerează că schimbările care se produc în interiorul nostru odată cu pasul nouă nu au loc peste noapte. Trebuie să aplicăm în continuare ceea ce am învățat, altfel riscăm să ne întoarcem la vechile obiceiuri de a gândi și a acționa.

Pașii zece, unsprezece și doisprezece mai sunt numiți și “pașii de menținere”. Am reușit să ne recuperăm lucrând pașii de la unu la nouă. Următorii pași ne vor ajuta să ne menținem starea de bine. Conceptul de “menținere” poate că nu descrie aceeași bucurie imensă și creștere spirituală pe care le-am gustat în procesul de recuperare. Comportamentul noastru mândru și suspicios a devenit unul cald și deschis. Orizonturile noastre urmează să se extindă. Bucuria de a trăi crește de la o zi la alta. Dragostea pentru cei din jurul nostru se adâncește. Cu pașii zece, unsprezece și doisprezece continuăm să creștem, nu doar să ne menținem.

Cuvântul cheie din pasul nouă este “a continua” – “Ne-am continuat inventarul personal şi ne-am recunoscut greşelile, de îndată ce ne-am dat seama de ele.” Pasul zece ne aduce aminte că procesul de recuperare presupune angjamentul nostru zilnic. Este un proces de durată și suntem recunoscători că acum dispunem de instrumentele necesare pentru a ne menține starea de bine.

Cât de des trebuie să ne uităm în interiorul nostru și mai ales când anume? Imediat ce ne-am dat seama că am greșit. Ne cerem scuze și îndreptăm situația cu prima ocazie. Uneori observăm cum teama, resentimentele și mila de sine și-au facut iarăși loc în interiorul nostru, fără ca noi să ne dăm seama. Aceste boli ale spiritului ne distrug libertatea, pacea și fericirea și sunt deseori ucigași tăcuți, ajutați fiind de tendința noastră de auto-amăgire și ignorare a indicatoarelor de avertizare.

Este bine ca seara înainte de culcare sa facem o recapitulare a zilei sau săptămânii care a trecut. 

- Ce anume ne-a enervat? Cum am procedat? Suntem datori să îndreptăm ceva anume?

- Care a fost motivul supărării noastre? Dacă a fost vorba de teamă, ce ar trebui să facem?

- Am fost ofensați sau jigniți de cineva din anturajul nostru? Care au fost așteptările noastre? Au fost ele raționale? Cum ne gândim să abordăm altfel situația?

Când avem o zi proastă, ne aducem aminte că suntem în plin proces de creștere. Progresul presupune dragoste și atenție. Dacă nu ne simțim capabili să acceptăm situațiile dificile și să avem grijă de noi, îi cerem Puterii noastre Superioare să înlăture aceste dificultăți. Suntem conștienți de faptul că nu putem fi de ajutor celor din jurul nostru dacă nu vom reuși să ne purtăm de grijă nouă înșine. Este nevoie să ne gândim de la o zi la alta unde am procedat greșit, astfel ne va fi mult mai ușor să avansăm.

Când totul devine mult prea greu, ne amintim ceea ce am lucrat la pașii șase și șapte. Îl lăsăm pe Dumnezeu să ne scape de toate defectele și mergem mai departe. Ne întrebăm …“Ce ar trebui să fac pentru a mă simți mai bine?” și de îndată ce găsim raspunsul procedăm ca atare.

În unele cazuri avem nevoie de timp să ne liniștim și să analizăm la rece situația. Facem un plan de atac și discutăm despre acesta cu măcar una dintre persoanele de încredere. Dezbaterea problemei ne ajută să devenim responsabili, să nu ne mai simțim singuri și să abordăm situația cu mai mult obiectivism. Dacă problema este una dificilă vom avea nevoie de mai multe discuții înainte să fim gata să acționăm cum trebuie. Nu lăsăm situația să ne afecteze prea mult. Suntem în plin proces de recuperare și trebuie să fim convinși că toate răspunsurile vor veni la timpul lor. În tot acest timp, ne străduim să fim răbdatori cu noi înșine. Evităm contactul direct cu persoanele implicate și nu acționăm decât atunci când suntem calmi și hotărâți. Ne amintim că vrem cu tot dinadinsul să trăim în pace și armonie. Înainte de a avea o perspectivă clară asupra situației, evităm întâlnirile care ne-ar putea tulbura în vreun fel.

În fiecare zi trebuie să ne gândim la ce am făcut bine. Astfel, vom putea fi cu adevarat fericiți de progresele înregistrate în recuperarea noastră. Vom fi recunoscători când vom vedea că am reușit să avem grijă de noi înșine, că am fost de folos celor din jur, că am adoptat o atitudine cordială și binevoitoare și ne-am făcut timp să medităm la ziua care a trecut.

Munca este parte integrantă a vietii. Conflictele sunt inevitabile. Pasul zece ne permite să trăim momentul, liniștiți și liberi. Practicând pasul zece în mod continuu, ne asigurăm o viață fericită indiferent de ceea ce se întâmplă în exteriorul nostru.

Cele 12 Traditii

1. Este necesar ca prosperitatea noastra comună să se afle pe primul loc; recuperarea individuală depinde de unitatea Comunităţii T.A.A.

2. Pentru atingerea scopului nostru comun, de grup, nu există decât o autoritate fundamentală: un Dumnezeu al iubirii aşa cum se poate exprima El în conştiinţa noastră de grup. Liderii noştri sunt doar servitori de încredere; ei nu guvernează.

3. Singura cerinţă pentru a deveni membru T.A.A. este dorinţa vindecării tulburării alimentare.

4. Este bine ca fiecare grup să fie autonom în toate privinţele, cu excepţia chestiunilor care afectează alte grupuri sau T.A.A. în ansamblu.

5. Scopul primordial al fiecărui grup este transmiterea mesajului vindecător către alţi oameni având tulburări alimentare.

6. Este esenţial ca nici un grup T.A.A. să nu sprijine, să nu finanţeze şi să nu intituleze ca T.A.A. nici un alt organism, înrudit sau nu cu Tulburări Alimentare Anonimi, ca nu cumva problemele de bani, proprietate sau prestigiu să ne distragă de la obiectivul nostru primordial.

7. Este bine ca fiecare grup T.A.A. să se autofinanţeze după nevoi şi să refuze contribuţii din afară.

8. Este important ca Tulburări Alimentare Anonimi să rămână mereu neprofesionişti, dar centrele noastre de servicii pot angaja personal calificat.

9. Este bine ca T.A.A., ca şi comunitate, să nu aibă o organizare strictă vreodată, dar putem constitui consilii sau comitete de servicii direct responsabile faţă de cei în slujba cărora se află.

10. Comunitatea T.A.A. nu exprimă nicio opinie referitoare la vreun subiect exterior; este foarte important ca numele T.A.A. să nu fie amestecat niciodată în controverse publice.

11. Politica noastra de relaţii publice se bazează mai degrabă pe atragere decât pe reclamă; ne este întotdeauna necesară păstrarea anonimatului personal la nivel de presă, radio, film şi internet.

12. Anonimatul este baza spirituală a tuturor tradiţiilor noastre şi ne reaminteşte neîncetat să plasăm principiile deasupra personalităţilor.

                                

IERI, AZI, MÂINE

       

     Există două zile cu care nu are rost să ne batem capul, două zile în care nu au de ce să încapă teama şi îngrijorarea.

     Una dintre aceste zile este cea de IERI, cu greşelile şi grijile ei, cu gafele şi defectele ei, cu durerile şi suferinţele ei. Ziua de IERI nu o mai putem răscumpăra cu toţi banii din lume. Nu mai putem desface absolut nimic din ceea ce am făcut, nu mai putem şterge o iotă din cele rostite. Ziua de IERI a trecut.

    Cealaltă zi cu care nu are rost să ne batem capul este cea de MÂINE, cu posibilele ei adversităţi şi poveri, cu promisiunile ei mari şi realizări mici. Şi ziua de MÂINE este în afara puterii noastre de control. Soarele zilei de MÂINE va răsări fie în toată splendoarea lui, fie după o mască de nori, dar va răsări. Până atunci însă, nu putem miza pe ziua de MÂINE, pentru că ea nu s-a născut încă.

     Astfel, rămâne o singură zi, cea de AZI.

    Orice om poate duce bătălia unei singure zile. Numai atunci când tu şi eu adunăm poverile celor două eternităţi, IERI şi MÂINE, numai atunci ne prăbuşim sub greutate. Nu experienţa zilei de AZI îi înnebuneşte pe oameni, ci remuşcarea sau amărăciunea faţă de ceva întâmplat IERI sau groaza faţă de ceea ce poate aduce MÂINE.

      De aceea, haideţi să trăim fiecare zi la timpul ei! 

DOAR PENTRU AZI

1. Azi voi încerca să trăiesc doar în intervalul zilei prezente şi să nu mă frământ cu toate problemele vieţii mele deodată. Pot face în douăsprezece ore, ceva care, dacă aş simţi că trebuie făcut o viaţă întreagă m-ar îngrozi.

2. Azi voi fi fericit. Aceasta înseamnă să consider ca fiind adevărat ceea ce spunea Abraham Lincoln şi anume că “majoritatea oamenilor sunt atât de fericiţi cât se hotărăsc ei să fie”.

3. Azi mă voi adapta la ceea ce este şi nu voi încerca să adaptez totul la propriile mele dorinţe. Îmi voi lua norocul aşa cum vine el şi mă voi potrivi pe mine însumi lui.

4. Azi voi încerca să îmi dezvolt mintea. Voi studia, voi învăţa ceva util, nu îmi voi lăsa mintea să lenevească, voi citi ceva care cere efort, gândire şi concentrare.

5. Azi îmi voi exersa sufletul în trei moduri. Voi face cuiva un bine şi nu voi lăsa să se afle cine i l-a făcut – dar nu contează dacă cineva ştie totuşi. Voi face cel puţin două lucruri de care nu am chef – doar ca exerciţiu. Nu voi arăta nimănui că sufăr, chiar dacă cineva mă va răni – azi nu voi arăta aceasta.

6. Azi voi fi agreabil. Voi arăta cât pot de bine, mă voi îmbrăca aşa cum se cuvine, voi vorbi pe un ton potolit, mă voi purta curtenitor, nu voi critica nici un strop şi nu voi încerca să îndrept pe nimeni altul decât pe mine.

7. Azi voi avea un program. Poate că nu o să îl urmez punct cu punct, dar mi-l voi face. Mă voi salva în faţa a două molime: pripeala şi nehotărârea.

8. Azi voi căuta să fiu singur o jumătate de oră, să mă relaxez. În acest interval, cândva în cursul zilei, voi încerca să arunc o privire realistă asupra vieţii mele.

9. Azi nu îmi va fi frică. Mai ales, nu mă voi teme să savurez ceea ce este frumos  şi să cred că ceea ce dau eu celorlalţi, voi primi la rândul meu.